Bursa raportează profituri record, în timp ce economia reală gâfâie. Fabricile se închid, fermele falimentează, construcțiile se blochează, antreprenorii pleacă, iar omul care muncește vede cum salariul lui valorează tot mai puțin.
Aceasta este imaginea unei economii rupte de realitate. Capitalul speculativ câștigă mai repede decât munca. Banii fac bani, dar producția se prăbușește. Cel care riscă într-o fabrică, într-o fermă, într-un atelier sau într-un șantier este sufocat de taxe, dobânzi, energie scumpă și birocrație.
Nu mai contează cine produce. Contează cine controlează fluxul banilor. Într-o economie sănătoasă, bursa ar trebui să finanțeze dezvoltarea, industria, inovația și companiile productive. La noi, prea des, devine oglinda unei economii financiare care se umflă în timp ce economia reală se subțiază.
Românul simplu muncește pentru rate, taxe și facturi. Alții câștigă din dobânzi, comisioane, dividende și speculații. Munca este impozitată, riscul antreprenorial este pedepsit, iar capitalul conectat la sistem se multiplică.
Nu aceasta este arhitectura prosperității. O țară nu devine puternică prin profituri financiare rupte de producție, ci prin muncă bine plătită, fabrici, ferme, industrie, exporturi și valoare adăugată păstrată în economie.
Când banii câștigă mai mult decât munca, societatea se strâmbă. Iar când nu mai merită să muncești, statul a eșuat.
