Propunerea Comisiei Europene din 18 martie 2026 privind crearea unui regim unic de încorporare, cunoscut sub numele de „EU Inc.”, reprezintă o inițiativă majoră pentru piața unică, însă vine la pachet cu o serie de vulnerabilități structurale. Într-o analiză publicată de think tank-ul Bruegel, cercetătoarele Fiona M. Scott Morton și Reinhilde Veugelers explică motivele pentru care acest proiect riscă să își rateze obiectivul fundamental de stimulare a competitivității. Fiona M. Scott Morton este profesor de economie la Universitatea Yale și fost economist-șef în cadrul diviziei antitrust a Departamentului de Justiție al SUA, în timp ce Reinhilde Veugelers ocupă poziția de profesor la KU Leuven și este un expert recunoscut la nivel mondial în economia inovării. Cele două autoare subliniază că decizia de a deschide acest regim tuturor companiilor, în loc să se concentreze exclusiv pe startup-urile inovatoare și companiile în curs de extindere, diluează sever impactul preconizat al reformei.
Ideea inițială, sprijinită inclusiv de raportul Draghi din 2024, viza un așa-numit „al 28-lea regim” juridic conceput special pentru firmele tehnologice cu potențial ridicat de creștere economică. Comisia Europeană a ales însă o variantă universală, argumentând că definirea strictă a startup-urilor ar genera o povară administrativă suplimentară în faza de demonstrare a conformității. Această abordare universală va complica masiv negocierile politice între statele membre și va bloca resursele administrative cu cereri din partea unor firme tradiționale, care nu contribuie direct la saltul tehnologic de care Europa are nevoie. Rezultatul probabil va fi un text legislativ de compromis, care va dilua exact acele prevederi esențiale pentru companiile cu ritm rapid de creștere.
Din punct de vedere tehnic, propunerea conține elemente extrem de utile pentru mediul de afaceri continental. Alegerea formei de regulament garantează aplicarea uniformă în întregul bloc comunitar, eliminând fragmentarea legislativă generată de directivele europene standard. Proiectul interzice guvernelor naționale să impună bariere juridice suplimentare, cum ar fi cerințele notariale discriminatorii pentru emiterea de noi acțiuni, și introduce o procedură de înregistrare digitală rapidă, în termen de 48 de ore, cu un cost simbolic de 100 de euro. De asemenea, eliminarea capitalului minim obligatoriu și simplificarea procedurilor de insolvență reprezintă facilități administrative majore pentru fondatorii de companii care nu dispun de resurse financiare inițiale substanțiale.
Erorile de proiectare devin evidente în momentul în care sunt analizate clauzele destinate atragerii de personal calificat și finanțare. Regimul propus pentru opțiunile de cumpărare de acțiuni de către angajați exclude persoanele care dețin mai mult de 25% din drepturile de vot și impune o perioadă de așteptare de 24 de luni. Această limitare reduce drastic atractivitatea pachetului salarial pentru specialiștii de top. În plus, șabloanele contractuale standardizate riscă să ignore structurile complexe de capital solicitate de investitorii internaționali, cum ar fi clasele multiple de acțiuni sau clauzele anti-diluare. În absența acestor opțiuni specifice, marii actori din zona capitalului de risc vor evita noul cadru juridic european.
O altă limitare structurală este designul minimalist al interfeței digitale unice, elementul central pe care se bazează reducerea birocrației. Aceasta se va construi pe scheletul sistemului existent de interconectare a registrelor comerțului din statele membre, a cărui extindere depinde de bugetele naționale și nu de investiții directe de la nivelul Uniunii Europene. Din această cauză, platforma riscă să fie subfinanțată și limitată doar la transmiterea brută de documente. O versiune cu adevărat eficientă ar trebui să funcționeze ca un centru integrat care oferă instrumente de comparare a regulilor fiscale și a legislației muncii din toate statele membre, oferind companiilor claritate strategică.
Pentru ca proiectul să devină un motor real al productivității europene, textul legislativ trebuie corectat în faza actuală a negocierilor. Este necesară introducerea unui mecanism flexibil de selecție bazat pe evaluarea planurilor de afaceri, direcționând resursele europene către companiile cu planuri clare de expansiune transfrontalieră. Evaluarea succesului acestui regim trebuie să măsoare direct numărul de afaceri inovatoare care reușesc să se extindă la nivel global și să recupereze decalajul productivității europene, înlocuind simpla numărătoare cantitativă a companiilor înregistrate în noul sistem.
