Relația dintre creditarea și riscul de neplată este analizată într-un studiu al Băncii Naționale a României despre efectele regulilor macroprudențiale. Cercetarea arată că relaxarea împrumuturilor a extins accesul la finanțare, dar a mărit expunerea populației la valută și la datorii mai greu de rambursat. În plus, efectele au diferit în funcție de venituri, iar limitele LTV au schimbat ulterior structura creditării.
Studiul semnat de Alexie Alupoaiei, Simona Ichim, Florian Neagu și Radu Popa compară datele României de dinainte și de după modificarea regulilor de creditare. În 2007, eliminarea unor limite explicite privind îndatorarea și valoarea creditelor garantate a oferit băncilor mai multă libertate în stabilirea condițiilor.
Creditarea a crescut rapid. Valuta a avut un rol dominant, iar aproximativ 85% dintre împrumuturile din perioada analizată erau acordate în valută, în principal datorită dobânzilor mai mici decât la creditele în lei.
Relaxarea a mărit probabilitatea accesului la anumite produse. Șansele de contractare a unui credit ipotecar în valută au crescut cu aproximativ 35%, iar pentru creditele de consum garantate cu proprietăți, majorarea estimată a fost de circa 75%. Totodată, valoarea medie a creditelor ipotecare a crescut cu aproximativ 7%. Pentru debitorii care au contractat și un credit de consum, avansul a fost de circa 23%.
Datele analizate indică o deteriorare a disciplinei de plată după extinderea creditării. Pentru ipotecile acordate în 2007, probabilitatea medie de neplată a urcat de la aproximativ 2,6% la 4,2%. În rândul persoanelor cu ipotecă și credit de consum, aceasta a crescut de la circa 4,2% la 6,5%.
Debitorii cu venituri mai mici au fost mai vulnerabili. În anumite categorii, probabilitatea de neplată era cu aproximativ 50% peste medie. De asemenea, deteriorarea disciplinei de plată după relaxarea condițiilor a fost estimată la 80%, față de aproximativ 45% pentru persoanele cu venituri mai ridicate.
Accesul suplimentar la ipoteci nu a fost distribuit uniform. Pentru debitorii cu venituri mari, probabilitatea de acces a crescut cu aproximativ 25%, în timp ce pentru categoriile cu venituri mici și medii avansul a fost de circa 15%.
În 2011, România a introdus limite diferențiate privind raportul dintre credit și valoarea garanției, cunoscut drept LTV. Regulile au fost mai permisive pentru împrumuturile în lei decât pentru cele în valută. Măsura urmărea reducerea riscului valutar suportat de populație.
Conform rezultatelor studiului, regulile nu au blocat complet creditarea ipotecară, ci au influențat moneda împrumuturilor. Probabilitatea accesării unei ipoteci standard în valută a scăzut cu aproximativ 50%, în timp ce creditarea în lei a crescut.
Simulările indică faptul că limite LTV mai stricte pot reduce riscul de neplată în scenarii economice nefavorabile. Totuși, efectele asupra distribuției bunăstării nu sunt uniforme: asemenea reguli pot diminua inegalitatea consumului, dar pot accentua diferențele de avere.
În ansamblu, analiza BNR arată că extinderea creditării trebuie evaluată împreună cu moneda împrumutului, veniturile debitorilor și capacitatea de rambursare. Politicile macroprudențiale pot reduce vulnerabilitățile, însă eficiența lor depinde de echilibrul dintre accesul la finanțare, stabilitatea financiară și protejarea gospodăriilor expuse. Astfel, concluziile studiului leagă direct creditarea și riscul de neplată de condițiile de finanțare și de profilul debitorilor, fără a separa accesul la împrumuturi de consecințele acestuia.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Institutul pentru Politici Economice și Publice.
