Dinamica datoriei publice depinde tot mai mult de relația dintre deficitul primar, dobânda nominală și creșterea PIB. Potrivit estimărilor prezentate de Ciprian Dascălu, economistul-șef al BCR, dobânzile ar explica aproximativ 3,2 puncte procentuale din deficitul bugetar de 6,2% din PIB. Într-un scenariu de ajustare fiscală liniară, datoria publică ar putea atinge 68% din PIB în 2029.
Stabilizarea datoriei publice raportate la PIB ar necesita un surplus primar. Cu alte cuvinte, veniturile statului, fără dobânzi, ar trebui să depășească cheltuielile.
Presiunea actuală este mai mare decât înaintea pandemiei. Datoria a crescut de la aproximativ 33-35% din PIB la 44-46%, iar datele citate de BCR indică 59% din PIB în 2025 și 61% în august. În scenariul convenit cu Comisia Europeană, nivelul maxim ar fi atins în 2029.
Sustenabilitatea datoriei este influențată de diferența dintre dobânda nominală plătită de stat și ritmul de creștere nominală a economiei. Dobânda medie aferentă datoriei existente este estimată la aproximativ 5%.
În schimb, creșterea nominală a PIB ar putea varia între 5% și 6% în următorul deceniu. Costul finanțării statului, estimat la circa 7%, complică însă această comparație.
O parte importantă a datoriei este în valută. De aceea, o depreciere de 1% a leului ar putea majora cu aproximativ 0,3 puncte procentuale datoria raportată la PIB, potrivit estimărilor citate.
Inflația a redus până acum ponderea datoriei în PIB prin creșterea valorii nominale a economiei. BCR estimează însă că acest efect se va diminua.
Nici avansul real al economiei nu ar mai compensa în aceeași măsură acumularea datoriei. Prin urmare, reducerea deficitului sub 3% din PIB ar putea tempera cheltuielile cu dobânzile, dacă este susținută de politici credibile.
Dobânzile mai mici ar depinde și de scăderea anticipațiilor inflaționiste, precum și de existența unui plan convingător pentru adoptarea euro. Aceste condiții presupun stabilitate politică și consecvență fiscală.
Costul finanțării statului influențează și creditele acordate companiilor. Peste această rată se adaugă primele de risc ale firmelor și sectoarelor.
Nevoia ridicată de finanțare a administrației publice poate produce, de asemenea, un efect de evicțiune. Potrivit estimărilor BCR, dobânzi de la 7% în sus pot împinge costurile unor companii aproape de două cifre.
Efectul este mai puternic în activitățile cu marje reduse. În aceste cazuri, creditul mai scump poate limita investițiile și competitivitatea.
Vârful estimat al datoriei, de 68% din PIB în 2029, este un reper, nu o certitudine. Rezultatul va depinde de deficitul primar, dobânda nominală, creșterea PIB și stabilitatea politicilor fiscale.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de HotNews.ro.
