Politicile externe și economice ale Statelor Unite traversează o fază de agresiune severă reflectată în noua Strategia de Securitate Națională. Economistul Michael Hudson analizează această direcție într-un eseu recent, arătând cum dorința Washingtonului de a controla comerțul global cu petrol transformă diplomația americană într-un comportament cu trăsături sociopate la nivel internațional. Michael Hudson este un renumit economist american și profesor de cercetare la University of Missouri-Kansas City. El este autorul unor lucrări de referință despre imperialismul financiar, printre care se numără volumul „Super Imperialism”. Potrivit analizei sale, acțiunile actuale ale SUA urmăresc să priveze state precum Iran, Irak sau Venezuela de dreptul de a decide cui își vând resursele energetice, ignorând crizele economice profunde generate global prin perturbarea piețelor.
Hudson aplică definiția clinică a sociopatiei asupra comportamentului imperial modern. O națiune care acționează fără remușcări, manipulează regulile internaționale și provoacă distrugeri masive civililor pentru a-și impune voința manifestă o tulburare profundă. Statele Unite resping pilonii dreptului internațional, inclusiv Carta Națiunilor Unite și principiile de suveranitate stabilite prin Tratatul de la Westfalia din 1648. Această abordare se manifestă prin blocade maritime, sprijinirea unor conflicte devastatoare și confiscarea veniturilor din petrol ale altor state pentru a fi direcționate direct în conturi americane.
Acest tip de management politic extern oglindește parcursul din sectorul imobiliar al liderului de la Casa Albă, Donald Trump. Contractele încălcate, dezinformarea și tratarea amenzilor drept simple costuri operaționale s-au mutat din sectorul privat direct în biroul prezidențial. Această dinamică afectează profund și populația americană. Clasa financiară dominantă, reprezentând acel unu la sută din vârf, reduce majoritatea cetățenilor la o dependență severă de datorii. Strategii americani se tem de independența economică a altor state în domenii precum tehnologia sau energia, deoarece suveranitatea externă blochează capacitatea de exploatare a puterii imperiale.
Pentru a explica această realitate structurală, Hudson propune introducerea a doi termeni noi în vocabularul economic și politic global: geopatologia și econopatologia. Geopatologia reprezintă conduita abuzivă în relațiile internaționale prin impunerea unui dublu standard unilateral care victimizează alte țări. Econopatologia definește doctrina neoliberală modernă care apără absența empatiei sociale, promovând ideea că lăcomia individuală este motorul progresului și respingând orice reglementare statală bazată pe reciprocitate.
Istoria demonstrează că civilizația umană ar fi fost incapabilă să evolueze dacă ar fi urmat dogmele actuale ale pieței libere radicale. Primele societăți din Mesopotamia, Egipt sau China au supraviețuit deoarece au protejat cetățenii de sclavia datoriilor și au menținut mecanisme de sprijin reciproc. Filosofia greacă antică recunoștea dependența de bani ca pe o patologie socială periculoasă care trebuia limitată prin legi stricte pentru a preveni transformarea democrațiilor în oligarhii ereditare.
Sociopatia economică și politică refuză să se vindece de la sine. Instituțiile occidentale actuale resping reformele interne, lăsând majoritatea globală în fața unei necesități istorice clare. Soluția viabilă constă în construirea unui sistem instituțional alternativ și multipolar, capabil să protejeze autonomia statelor și să restaureze principiile ajutorului reciproc. Pentru prima dată după anul 1945, există o masă criticală de națiuni hotărâte să creeze aceste noi structuri de protecție împotriva agresiunii financiare globale.
