Propunerea Comisiei Europene pentru bugetul UE de după 2027 urmărește să ofere statelor mai multă flexibilitate în fața crizelor. Planul ar concentra aproape jumătate din resurse într-un fond comun, destinat unor domenii precum agricultura, migrația și dezvoltarea regională. Curtea de Conturi Europeană avertizează însă că această arhitectură poate îngreuna urmărirea banilor și compararea rezultatelor auditului între țări. Comisia răspunde că principiile actuale de control rămân valabile și că poate impune corecții.
Potrivit informațiilor relatate de Digi24, pe baza unei analize POLITICO, executivul comunitar propune un buget multianual mai adaptabil pentru perioada de șapte ani care începe după 2027.
Aproape 1.000 de miliarde de euro ar urma să fie reunite într-un fond comun. Statele membre ar putea direcționa banii către obiective diferite, de la agricultură și dezvoltare regională până la migrație.
Logica propunerii este legată de experiența ultimului ciclu bugetar, marcat de pandemie, războaie și efecte ale schimbărilor climatice. O structură mai puțin rigidă ar permite mutarea resurselor către domeniile considerate urgente.
Riscul semnalat de Tony Murphy, președintele Curții de Conturi Europene, este că libertatea mai mare acordată guvernelor poate reduce vizibilitatea asupra destinației finale a fondurilor. O parte mai importantă a supravegherii ar reveni astfel sistemelor naționale de control.
Problema nu ține numai de existența controalelor, ci și de diferențele dintre ele. Autoritățile naționale de audit au atribuții, proceduri și metode de lucru distincte, ceea ce poate limita comparabilitatea datelor privind cheltuielile neconforme.
Curtea de Conturi Europeană a estimat că, în sistemul actual, erorile au afectat anul trecut tranzacții de aproximativ cinci miliarde de euro. Murphy a avertizat că, în viitor, o sumă similară ar putea fi mai dificil de calculat cu aceeași precizie.
Agricultura este un exemplu relevant. Politica Agricolă Comună are în prezent o linie bugetară separată, iar auditorii pot verifica inclusiv la fața locului anumite proiecte sau exploatații finanțate. Integrarea sa într-un fond mai larg ar combina obiective, termene și mecanisme de distribuire diferite.
Experiența fondului european de redresare post-pandemie alimentează aceste îngrijorări. Acesta a permis statelor să-și adapteze mai ușor prioritățile, dar a oferit mai puține informații detaliate despre beneficiarii finali decât mecanismele tradiționale.
Comisia Europeană respinge ideea că flexibilitatea ar elimina controlul. Într-un comunicat, instituția a transmis că principiile fundamentale ale sistemului actual vor fi menținute.
Executivul comunitar susține, de asemenea, că autoritățile naționale funcționează corespunzător. Comisia își păstrează dreptul de a solicita modificarea planurilor sau introducerea unor mecanisme de corecție atunci când consideră că sunt necesare.
Această garanție nu înlătură însă întrebarea centrală privind responsabilitatea. Dacă fondurile europene sunt integrate mai profund în bugetele naționale, verificarea traseului lor depinde într-o măsură mai mare de capacitatea fiecărei țări de a furniza date complete și comparabile.
Disputa nu este doar despre dimensiunea bugetului, ci despre cât de verificabilă va rămâne utilizarea banilor europeni. Un sistem mai flexibil poate reacționa mai rapid la crize, însă are nevoie de standarde comune, date comparabile și responsabilități clar atribuite. Fără acestea, urmărirea banilor va deveni mai dificilă tocmai atunci când volumul și complexitatea finanțărilor cresc.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Digi24.
