Euro a împlinit 25 de ani de la lansarea mecanismului monedei unice. În 1999, 11 state europene și-au fixat cursurile de schimb și au transferat politica monetară către Banca Centrală Europeană.
De atunci, euro s-a extins la 20 de țări. Moneda este folosită zilnic de aproximativ 350 de milioane de persoane și reprezintă una dintre principalele valute internaționale.
Cooperarea monetară mai strânsă a apărut pe fondul instabilității cursurilor de schimb și al șocurilor petroliere. Fluctuațiile valutare afectau inclusiv politicile agricole comune, importante pentru integrarea europeană.
În 1979 a fost creat Sistemul Monetar European. Totuși, proiectul unei uniuni monetare a primit o structură clară prin Raportul Delors din 1989.
Documentul prevedea trei etape de pregătire, până în 1999. Planul a fost acceptat ulterior de liderii europeni și a deschis drumul către moneda unică.
La 1 ianuarie 1999, Austria, Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Portugalia și Spania au intrat în mecanism. Banca Centrală Europeană a preluat responsabilitatea pentru deciziile de politică monetară ale țărilor participante.
Ulterior, Grecia, Cipru, Malta, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania și Croația s-au alăturat grupului. Astfel, moneda unică este utilizată astăzi în 20 de state membre ale Uniunii Europene.
Pentru consumatori, euro simplifică verificarea prețurilor între țări. Potrivit instituțiilor europene, această transparență poate susține concurența.
Diferențele dintre produse și servicii devin mai ușor de observat. Prin urmare, cumpărătorii pot face comparații mai directe în interiorul zonei euro.
Companiile evită costurile și riscurile generate de schimburile valutare între țările participante. Cumpărăturile și vânzările transfrontaliere devin astfel mai simple.
În plus, comerțul cu restul lumii este sprijinit de existența unei valute importante pe piețele internaționale. Uniunea Europeană prezintă acest rol global și ca pe un mijloc de protejare a intereselor economice și de creștere a influenței europene.
Acestea sunt beneficii și obiective atribuite de instituțiile europene. Ele nu reprezintă însă o evaluare identică a tuturor efectelor în fiecare economie națională.
Unele state membre care nu folosesc încă euro au obligația juridică de a adopta moneda după îndeplinirea criteriilor economice. În consecință, zona euro s-ar putea extinde în funcție de evoluția acestor țări și de deciziile europene.
Un alt proiect urmărește emiterea unor bancnote cu design actualizat și elemente de securitate îmbunătățite. Comisia Europeană are în vedere și reducerea impactului asupra mediului, precum și adaptarea bancnotelor pentru persoane cu nevoi diferite.
În paralel, instituțiile europene pregătesc euro digital. Faza de pregătire a început în noiembrie 2023, în colaborare cu băncile centrale naționale din zona euro.
Proiectul ar completa numerarul, nu l-ar înlocui. Euro digital ar oferi o opțiune suplimentară de plată, online sau offline, prin telefon ori card.
Conform prezentării oficiale, moneda digitală ar putea fi păstrată într-un portofel electronic deschis printr-o bancă sau printr-un intermediar public. Detaliile finale depind însă de etapele următoare ale proiectului.
La 25 de ani, euro rămâne atât un instrument economic, cât și un proiect instituțional în evoluție. Extinderea monedei unice, modernizarea numerarului și pregătirea versiunii digitale vor contura următoarea etapă a zonei euro.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de euronews.
