Premierul Luca Niculescu și guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, au discutat despre necesitatea unui plan multianual pentru finanțarea deficitului bugetar, potrivit unor surse participante la întâlnire, citate de HotNews. Ideea apare într-un moment în care România trebuie să combine împrumuturi noi cu refinanțarea unor datorii ajunse la scadență. Dobânzile ridicate, inflația persistentă și informațiile încă limitate despre strategia concretă fac ca predictibilitatea finanțării să devină o miză importantă pentru piețe.
Un astfel de plan nu ar elimina necesarul de împrumuturi, dar ar putea schimba modul în care acesta este distribuit în timp. Stabilirea din timp a unui calendar ar permite administrației să evite concentrarea emisiunilor în perioade nefavorabile și să gestioneze mai atent scadențele apropiate.
România încheie anul 2026 cu unul dintre cele mai mari deficite bugetare din Uniunea Europeană. Comisia Europeană estimează un deficit de 6,2% din PIB în 2026 și de 5,8% în 2027, după nivelul de 7,9% consemnat în 2025. În același timp, datoria publică ar urma să ajungă la 63,3% din PIB până în 2027.
Presiunea nu vine doar din finanțarea deficitului curent. Potrivit estimărilor ING prezentate de HotNews, necesarul brut de finanțare pentru 2026 este de aproximativ 265-275 de miliarde de lei, echivalentul a circa 13,5% din PIB. O parte importantă este legată de scadențele emisiunilor pe termen scurt realizate în perioada volatilă 2022-2024.
Eșalonarea acestor scadențe poate reduce riscul ca statul să fie obligat să se refinanțeze într-un moment în care randamentele cresc sau apetitul investitorilor scade. În plus, o prezență mai ordonată pe piață poate oferi investitorilor o imagine mai clară asupra necesarului viitor și poate limita episoadele de presiune asupra costurilor de finanțare.
Bugetul pentru 2026 include aproximativ 60,8 miliarde de lei pentru plata dobânzilor la datoria publică. Suma este cu 10,3 miliarde de lei mai mare decât cea prevăzută pentru 2025 și reprezintă aproximativ 3% din PIB. Ea acoperă dobânzile, nu și rambursarea principalului la împrumuturile ajunse la scadență.
Creșterea costului datoriei complică ajustarea fiscală, mai ales într-o economie cu perspective modeste de creștere. FMI și Banca Mondială anticipează o recesiune ușoară în 2026, iar OCDE estimează un avans economic de numai 1%. În paralel, ING vede o inflație medie de circa 8,2%, în timp ce revenirea în intervalul urmărit de BNR este estimată abia pentru 2027 de OCDE.
În acest context, coordonarea dintre politica fiscală și cea monetară devine relevantă. Un calendar de finanțare mai previzibil poate reduce volatilitatea randamentelor și poate susține stabilitatea leului, lăsând BNR mai mult spațiu pentru ajustarea dobânzilor atunci când evoluția inflației o va permite.
Un plan multianual ar putea transmite piețelor și agențiilor de rating un semnal de control asupra finanțării publice. Totuși, efectul depinde de conținutul său și de legătura cu măsurile de consolidare bugetară, absorbția fondurilor europene și reducerea deficitului.
Până acum, nu au fost prezentate public ținte concrete privind maturitățile, ponderea împrumuturilor în lei și valută sau structura viitoare a datoriei. Prin urmare, discuția de la BNR trebuie privită ca un punct de pornire, nu ca o decizie finală.
Discuția dintre Guvern și BNR indică nevoia unei abordări mai previzibile a finanțării publice, nu existența unei strategii deja aprobate. Pentru ca un plan multianual să reducă efectiv riscul de refinanțare și presiunea asupra randamentelor, el va trebui să fie susținut de ținte clare, disciplină bugetară și comunicare constantă cu piețele.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de HotNews.ro.
