Guvernul Veștea nu este construit ca să treacă. Este construit ca să cadă. Aceasta este miza reală: o primă propunere slabă, fără forță politică, fără autoritate publică, fără șanse reale, aruncată în Parlament pentru a fi respinsă.
Abia după această respingere începe adevăratul joc. A doua propunere de premier va fi, de fapt, propunerea dorită de la început. Numele care contează nu este Veștea, ci cel care vine după el.
Schema este simplă. La prima propunere, parlamentarii își permit să joace teatru. Se opun, negociază, mimează principii. La a doua propunere, frica intră în sală. Dacă și al doilea guvern este respins, președintele poate declanșa alegeri anticipate. Poate, nu este obligat. Dar simpla amenințare va fi suficientă pentru mulți aleși care se tem că își pierd mandatele.
De aceea întrebarea reală nu este dacă va trece Guvernul Veștea. Întrebarea reală este: cine este al doilea premier? Cine este omul pentru care a fost construită toată această piesă politică?
Veștea pare doar un pion sacrificat. Un nume folosit pentru deschiderea jocului. După el va veni numele greu, numele impus, numele pregătit din culise. Iar atunci mulți parlamentari vor fi puși să aleagă între demnitate și frică.
România nu este condusă prin voința poporului, ci prin șantaj politic, combinații de culise și calcule reci de supraviețuire. Premierii vin și pleacă. Miniștrii sunt consumați în câteva luni. Dar cei care trag sforile rămân mereu în spate.
Adevărata întrebare este, așadar, aceasta: cine va fi a doua propunere de premier? Pentru că acolo se află miza. Acolo se află omul sistemului.
