Creșterea abruptă a impozitelor pe proprietate este prezentată de Guvernul României drept o reformă inevitabilă, dictată de „realități economice”, colectare deficitară și obligații asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență. În realitate, comunicatul Executivului arată mai degrabă o tentativă de a transfera costurile eșecurilor administrative direct către populație.
Guvernul admite fără echivoc că peste o treime din impozite nu erau colectate. Dar, în loc să vorbească despre incompetență, lipsă de digitalizare sau tolerarea neplății ani la rând, soluția aleasă este simplă: majorări masive de taxe pentru toți contribuabilii, inclusiv pentru cei corecți. Logica este brutală – statul nu reușește să încaseze, deci crește nota de plată.
Executivul promite venituri suplimentare de 3,7 miliarde de lei în 2026, bani care „vor rămâne la bugetele locale”. În același timp, recunoaște că bugetul de stat nu mai poate susține comunitățile locale din cauza deficitului. Tradus: statul central își spală mâinile, iar primăriile sunt încurajate să devină agenți fiscali agresivi, cu posibilitatea de a dubla impozitele prin decizie locală.
Invocarea Comisia Europeană și a jaloanelor din PNRR este folosită ca scut politic. Reforma era „asumată”, dar amânată ani la rând de guvernele succesive. Acum, întârzierea este plătită de proprietari, într-un calendar comprimat, cu platforme nefuncționale, erori de calcul și diferențe majore între localități – haos administrativ recunoscut chiar de Guvern.
Actualizarea bazei de impozitare, cu o creștere de aproximativ 70%, este prezentată ca o etapă „tehnică” și „tranzitorie”. În practică, aceasta se suprapune cu eliminarea reducerilor pentru vechimea clădirilor și cu posibilitatea majorării cotelor locale, ceea ce duce, în multe cazuri, la creșteri de peste 100%. Reforma „echității fiscale” se transformă într-o sancțiune colectivă.
Nici impozitarea autovehiculelor nu scapă de această logică. Deși nu se introduce o taxă nouă, valorile cresc, diferențiate după normele Euro, iar vehiculele mai vechi sunt împinse fiscal spre marginalizare. În cazul hibridelor, Guvernul recunoaște că presiunea Bruxelles-ului a forțat redefinirea criteriilor, anulând facilități considerate până ieri legitime.
În ansamblu, mesajul Executivului este limpede: statul a eșuat să colecteze, a amânat reforme, a pierdut timp și bani, iar acum cere cetățenilor să achite nota. Sub masca „reformei”, creșterea impozitelor devine o corecție bugetară grăbită, nu o politică fiscală coerentă.