Inflația nu este doar o creștere de prețuri. Este dovada unei arhitecturi economice greșite. Atunci când statul consumă mai mult decât produce economia, când deficitul devine regulă, când importurile înlocuiesc producția internă, iar datoria publică acoperă risipa, prosperitatea se topește.

Românul muncește, dar puterea lui de cumpărare scade. Salariul crește pe hârtie, dar coșul de cumpărături se golește. Aceeași sumă cumpără mai puțină hrană, mai puțină energie, mai puțină siguranță. Inflația este taxa ascunsă plătită de cei care nu au nicio vină.

Prosperitatea nu apare din consum pe datorie. Ea se construiește prin producție, investiții, muncă, capital românesc, industrie, agricultură, procesare și valoare adăugată păstrată în țară. Când România exportă materie primă și importă produse scumpe, pierde bani, locuri de muncă și autonomie economică.

Risipa bugetară nu rămâne în ministere. Ea se vede în prețuri. Se vede în dobânzi. Se vede în rate. Se vede în rafturile tot mai scumpe și în familiile care renunță la lucruri firești.

Inflația a furat prosperitatea românilor pentru că statul a rupt legătura dintre muncă, producție și bunăstare. O țară nu se ridică prin împrumuturi și importuri, ci prin capacitatea de a produce ceea ce consumă și de a păstra valoarea în propria economie. România trebuie reclădită economic, nu cârpită bugetar.