În perioada comunistă, peisajul economic al României era marcat de prezența Întreprinderii de Ţevi Roman, situată în județul Neamț. Considerată una dintre unitățile de bază ale industriei metalurgice românești, fabrica din Roman era un protagonist în producția de țevi de diverse dimensiuni și destinații.În anii ’80, aceasta furniza produse esențiale pentru multe alte domenii, contribuind substanțial la exporturile României. Strategica localizare în apropierea surselor de materie primă și forța de muncă specializată au fost factori cruciali în succesul său economic.Cu toate acestea, după căderea regimului comunist, întreprinderea a început să se confrunte cu realitățile economiei de piață. Procesele evidente de privatizare și restructurare din anii ’90 nu au reușit să stabilească un curs viabil pentru viitorul ei. Anii care au urmat au fost marcați de decizii administrative și încercări de a atrage investitori privați, însă fără rezultate notabile.Reducerea comenzilor și pierderea piețelor tradiționale de desfacere au dus la declinul treptat al activității economice, lăsând în urmă o infrastructură complexă subutilizată și un număr semnificativ de oameni fără locuri de muncă, reflectând o tranziție de la o fabrică prosperă la restrângerea tăcută care marchează perioada post-decembristă.