Barometrul Construcțiilor 2026 arată o deteriorare vizibilă a climatului de afaceri din sector. Peste jumătate dintre firme spun că situația lor este mai rea decât în urmă cu șase luni, patru din zece anticipează reducerea personalului, iar aproape o firmă din cinci vede un risc real de faliment. În același timp, majoritatea antreprenorilor continuă să creadă în propria companie.
Sectorul construcțiilor transmite în septembrie 2026 un mesaj aparent contradictoriu: mediul economic este perceput tot mai dificil, dar antreprenorii încă nu renunță.
Aceasta este una dintre concluziile importante ale Barometrului Construcțiilor 2026, realizat de Institutul pentru Politici Economice și Publice în rândul firmelor din domeniu. Analiza cuprinde 108 companii distincte care au completat integral chestionarul.
Datele trebuie citite ca un barometru al percepției antreprenoriale, însă direcția răspunsurilor este suficient de clară pentru a descrie o schimbare de climat: de la dezvoltare și expansiune către prudență, conservarea lichidităților și protejarea activității existente.
Peste jumătate dintre firme spun că situația s-a deteriorat
Cel mai direct indicator este și unul dintre cele mai îngrijorătoare: 55,6% dintre firme afirmă că situația lor este mai rea decât în urmă cu șase luni.
Alte 30,6% consideră că situația este aproximativ neschimbată, iar numai 13% constată o îmbunătățire.
Raportul este relevant. Pentru fiecare companie care spune că situația s-a îmbunătățit există de peste patru ori mai multe care percep o deteriorare.
În economie, anticipațiile contează aproape la fel de mult ca situația contabilă din prezent. O companie care devine pesimistă amână angajările, își reevaluează investițiile, păstrează mai multă lichiditate și își asumă mai puține riscuri.
Exact acest comportament începe să se vadă în răspunsurile următoare.
Fiscalitatea ajunge în piața muncii
Unul dintre cele mai puternice rezultate este legat de fiscalitate.
44,4% dintre firme declară că majorările de taxe din sectorul construcțiilor le-au determinat deja să reducă numărul de angajați.
Mai există și o categorie importantă de companii care răspund „nu încă” sau „deocamdată nu”. Formularea este relevantă deoarece arată că unele firme încearcă încă să absoarbă creșterea costurilor fără să reducă personalul.
Dar capacitatea unei companii de a suporta costuri suplimentare nu este nelimitată. Inițial scade marja de profit, apoi sunt reduse investițiile și cheltuielile, iar în etapa următoare poate fi ajustată forța de muncă.
Anticipațiile pentru următorii doi ani confirmă această tendință: 41,7% dintre companii estimează că vor avea mai puțini angajați. Doar 19,4% anticipează o creștere.
Sectorul nu vorbește, așadar, despre extinderea rapidă a ocupării, ci despre o perioadă în care multe firme încearcă să își dimensioneze activitatea la noua realitate economică.
Problema nu este doar fiscalitatea. Nu mai sunt suficienți oameni calificați
Paradoxul construcțiilor este că firmele pot reduce personalul și, în același timp, să nu găsească angajații de care au nevoie.
80,6% dintre companii spun că găsesc greu personal calificat.
Nu este neapărat o contradicție. O companie poate renunța la posturi auxiliare sau poate restrânge o echipă și, simultan, să nu găsească un sudor, electrician, instalator, inginer sau muncitor calificat pentru o lucrare specializată.
România continuă să aibă o problemă de potrivire între competențele disponibile și cele solicitate de economie.
În acest context, deficitul de personal calificat devine nu doar o problemă socială, ci și una de productivitate și competitivitate.
Antreprenorii sunt mai optimiști în privința propriei firme decât în privința economiei
Poate cel mai interesant rezultat al barometrului este următorul: în ciuda deteriorării percepute a mediului economic, 56,5% dintre respondenți sunt încrezători în evoluția propriei companii în următorii doi ani.
Acest rezultat spune multe despre cultura antreprenorială.
Antreprenorul poate considera că economia merge prost, că taxele sunt prea mari și că piața este impredictibilă, dar continuă să creadă că el va găsi soluții.
Este diferența dintre încrederea în sistem și încrederea în propria capacitate de adaptare.
Din acest punct de vedere, Barometrul surprinde o doză importantă de reziliență antreprenorială.
Ea apare și în investiții. 34,3% dintre firme intenționează să mențină investițiile, iar 29,6% să le crească. Doar 25,9% anticipează o reducere.
Capitalul privat nu a intrat încă într-o retragere generalizată.
Cash-flow-ul devine problema centrală
Atunci când antreprenorii sunt întrebați despre dificultățile concrete, cea mai frecventă problemă nu este nici fiscalitatea și nici lipsa angajaților.
Este încasarea banilor.
41,7% dintre firme reclamă întârzieri la încasări, facturi neachitate sau blocaje de cash-flow.
Urmează lipsa forței de muncă, cu 37%, și taxele și impozitele ridicate, cu 31,5%.
Aceasta este probabil combinația cea mai periculoasă pentru o firmă de construcții: trebuie să plătească salarii, materiale, combustibil și taxe la termene clare, în timp ce propriile facturi pot fi încasate cu întârziere.
O companie poate avea profit contabil și totuși să ajungă în dificultate dacă nu dispune de lichidități.
De aceea, într-un sector cu valori mari ale contractelor și cicluri lungi de execuție, disciplina plăților este aproape la fel de importantă ca volumul lucrărilor.
Antreprenorii se tem mai mult de mediul economic decât de propriile capacități
Întrebați despre principalul risc pentru următorii doi ani, antreprenorii indică în primul rând lipsa lucrărilor și contractelor, respectiv instabilitatea economică, politică și legislativă, fiecare cu 22,2%.
Alte 18,5% dintre răspunsuri privesc neîncasarea facturilor și blocajele financiare, iar 17,6% taxele și creșterea costurilor.
Este o distribuție care spune ceva esențial: firmele nu se tem în primul rând că nu știu să construiască.
Se tem că nu vor exista suficiente lucrări, că regulile se vor schimba, că nu își vor încasa banii sau că povara costurilor va continua să crească.
Riscul perceput vine în mare parte din exteriorul companiei.
Aproape o firmă din cinci vede un risc real de faliment
Majoritatea companiilor nu cred că sunt în pericol imediat. 72,2% apreciază riscul de faliment ca fiind scăzut sau inexistent.
Totuși, 19,4% văd un risc moderat, ridicat sau foarte ridicat de faliment în următorii doi ani.
Aproape o firmă din cinci este o proporție care nu poate fi ignorată.
Nu înseamnă că una din cinci companii va intra efectiv în insolvență. Este vorba despre percepția antreprenorilor asupra riscului. Dar percepția influențează deciziile economice: firmele vulnerabile reduc investițiile, evită angajările și devin mult mai prudente în asumarea unor contracte noi.
Sectorul depinde aproape integral de economia României
Un alt rezultat explică de ce firmele sunt atât de sensibile la evoluția internă.
88% dintre companiile intervievate lucrează exclusiv în România.
Doar 11,1% au activități și pe piețe externe.
În lipsa unei internaționalizări mai puternice, o reducere a investițiilor publice sau private din România lovește direct majoritatea companiilor din sector.
Exportul de servicii de construcții ar putea reprezenta în viitor o importantă supapă de siguranță pentru companiile românești, dar în prezent această capacitate pare limitată.
Un semnal care depășește economia: peste un antreprenor din cinci nu exclude plecarea
Barometrul surprinde și o informație cu implicații sociale.
22,2% dintre respondenți nu exclud posibilitatea de a părăsi România în următorii cinci ani.
Este o proporție relevantă tocmai pentru că vorbim despre antreprenori și manageri, persoane care au firme, active, angajați și relații comerciale locale.
Aceștia sunt, prin definiție, mai dificil de relocat decât un angajat fără investiții fixe.
Faptul că peste o cincime nu exclude plecarea ar trebui privit și ca indicator al nivelului de încredere în perspectivele economice pe termen lung.
Firmele rezistă. Întrebarea este cât timp poate reziliența să înlocuiască predictibilitatea
Imaginea generală a Barometrului Construcțiilor 2026 nu este cea a unui sector aflat în colaps.
Este, poate, o imagine mai complicată.
Firmele încă investesc. Majoritatea cred în propria capacitate de a merge înainte. Majoritatea nu se consideră în pericol de faliment și nu intenționează să abandoneze domeniul.
Dar aproape toți indicatorii de climat transmit aceeași avertizare: antreprenorii devin mai prudenți.
Reducerea personalului, dificultățile de cash-flow, deficitul de oameni calificați, lipsa contractelor și instabilitatea legislativă se suprapun.
Construcțiile nu cer neapărat protecție. Datele sugerează că firmele cer, înainte de toate, predictibilitate.
Un sector economic poate absorbi un șoc. Poate absorbi și două. Dar atunci când fiscalitatea, costurile, lipsa personalului, întârzierile la plată și incertitudinea se acumulează, reziliența antreprenorială începe să fie consumată.
Barometrul arată că această reziliență există încă. Miza politicilor economice este să nu fie transformată dintr-o resursă pentru dezvoltare într-un simplu mecanism de supraviețuire.
