Există o interpretare superficială a economiei românești potrivit căreia restaurantele pline, mașinile noi, vacanțele și creșterea consumului ar demonstra că românii au devenit bogați. Din punct de vedere economic, consumul ridicat nu este însă sinonim cu prosperitatea. Contează sursa banilor și, mai ales, cât din consum este finanțat din venit disponibil și cât din venituri viitoare aduse în prezent prin credit.
România prezintă tocmai această vulnerabilitate. BNR arăta că, în perioada 2021–2023, cheltuielile gospodăriilor au crescut mai repede decât veniturile, rata economisirii rămânând negativă. Cu alte cuvinte, o parte a bunăstării observabile nu a fost însoțită de o acumulare corespunzătoare de capital financiar.
Mai grav este costul banilor. Datele BCE indicau pentru aprilie 2026 o DAE medie de 10,37% pentru noile credite de consum în lei, iar pentru creditele noi destinate achiziției de locuințe aproximativ 7,62%. La asemenea costuri, creditul permite creșterea imediată a nivelului de trai, dar transferă o parte importantă din veniturile viitoare către plata dobânzilor.
Aceasta este diferența dintre prosperitate și prosperitatea aparentă. O familie poate cumpăra astăzi automobilul, locuința, mobilierul sau vacanța și poate părea mai bogată. Economic însă, activele trebuie analizate împreună cu pasivele. Un automobil de 30.000 de euro cumpărat prin credit nu înseamnă o avere suplimentară de 30.000 de euro.
România riscă astfel să reproducă la nivelul gospodăriilor comportamentul statului: consumăm astăzi și trimitem factura către veniturile de mâine.
Adevărata prosperitate nu se măsoară prin cât cheltuiește o societate, ci prin cât produce, cât economisește, cât investește și câtă avere netă acumulează. Altfel, câțiva ani de consum pot fi urmați de decenii de rate, dobânzi și muncă pentru achitarea trecutului.
