Într-o piață alimentară dominată de rețele internaționale, Călin Donca încearcă să dezvolte DOR – Dor de gusturi românești, un concept construit în jurul produselor locale. Ideea este ca o parte mai mare din banii cheltuiți pentru alimente să circule în economia internă, prin contracte directe și o distribuție organizată. Primul magazin a fost deschis în 2025, iar antreprenorul a vorbit despre o posibilă extindere națională, cu un obiectiv foarte ambițios de până la 1.000 de unități.
DOR pornește de la o problemă cunoscută a economiei locale: un producător poate avea produse competitive, dar nu dispune întotdeauna de distribuție, marketing sau acces direct la consumator.
În acest context, potrivit declarațiilor publice atribuite lui Călin Donca, proiectul urmărește inclusiv încheierea unor contracte directe cu fermieri și producători locali. Astfel, magazinul preia o parte din funcția comercială, iar furnizorul se poate concentra mai mult pe producție.
În plus, un element important este adaptarea magazinelor la regiunea în care funcționează. Pentru o posibilă extindere la Cluj-Napoca, antreprenorul a indicat că oferta ar urma să includă cu prioritate alimente produse în zonă, alături de bunuri provenite din alte regiuni ale țării.
Brânzeturile, carnea, mezelurile, mierea sau conservele pot ajunge la cumpărători prin piețe locale și vânzare directă. Totuși, aceste canale nu oferă întotdeauna volum, predictibilitate și vizibilitate suficientă.
Prin urmare, o rețea de magazine poate reduce această distanță comercială. Ea poate agrega oferta mai multor furnizori, poate organiza aprovizionarea și poate crea un punct de contact stabil cu consumatorul.
Avantajul nu este însă automat. Pentru ca modelul să funcționeze, produsele trebuie livrate constant, păstrate în condiții adecvate și vândute la prețuri acceptabile. În plus, relația directă cu producătorul nu elimină costurile de transport, depozitare și control al calității.
Retailul alimentar este un domeniu competitiv, în care marile grupuri dispun de capital, infrastructură logistică și rețele extinse. În consecință, un brand local trebuie să compenseze această diferență printr-o identitate clară și o ofertă suficient de atractivă.
DOR încearcă să se diferențieze prin origine, proximitate și legătura cu producătorii. Relatările despre interesul public la deschiderile unor magazine din București și Ploiești sugerează existența unei curiozități pentru concept, însă aglomerația de la inaugurare nu poate demonstra singură viabilitatea economică pe termen lung.
În cele din urmă, rezultatul va depinde de cumpărăturile repetate, de fidelizarea clienților și de capacitatea magazinelor de a păstra un echilibru între specificul local și nevoia unei aprovizionări permanente.
Îndemnul de a cumpăra românește capătă relevanță economică doar atunci când există mecanisme prin care oferta internă ajunge eficient la consumatori. În acest sens, DOR încearcă să transforme un mesaj prezent în discursul public într-un sistem de distribuție.
În măsura în care vânzările provin de la furnizori din România, veniturile pot susține activitatea acestora, locuri de muncă și investiții locale. Totuși, efectul agregat ar depinde de dimensiunea rețelei, de ponderea produselor autohtone și de performanța fiecărui magazin.
Obiectivul de până la 1.000 de magazine, menționat de antreprenor, este ambițios. O asemenea dezvoltare ar necesita standarde comune, centre logistice, aprovizionare predictibilă și procese clare pentru verificarea furnizorilor.
Pe măsură ce rețeaua crește, apare și riscul ca specificul local să fie înlocuit de o ofertă uniformă. Pe de altă parte, fără anumite standarde, diferențele dintre magazine pot afecta experiența clientului și încrederea în brand.
Dacă va reuși să rezolve aceste tensiuni, DOR ar putea deveni mai mult decât un lanț de magazine: o platformă națională de distribuție pentru producția românească. Deocamdată, proiectul trebuie evaluat prin evoluția efectivă a rețelei și prin capacitatea sa de a susține relații comerciale stabile.
DOR este, înainte de toate, un pariu pe producția românească. Dacă rețeaua va putea crește fără să piardă legătura cu furnizorii locali, câștigul potențial nu va aparține doar antreprenorului, ci și producătorilor care vor găsi un drum mai scurt către consumator.
