România a crescut economic în ultimele două decenii, însă această dezvoltare nu s-a distribuit uniform în teritoriu. Diferențele dintre București-Ilfov și o parte dintre celelalte regiuni rămân considerabile, iar simpla alocare de bani nu pare suficientă pentru reducerea lor.
Aceasta este una dintre concluziile importante ale studiului „Assessing regional economic Performance: Fuzzy multi-criteria decision making and panel regression approach”, realizat de Constantin Marius Profiroiu, Alina Georgiana Profiroiu, Daniela-Luminița Constantin, Ionuț Nica, Camelia Delcea și Maria Roxana Brișcariu și publicat în 2025 în revista Socio-Economic Planning Sciences, editată de Elsevier.
Cercetarea analizează toate cele opt regiuni de dezvoltare ale României pe o perioadă lungă, 2003-2022, folosind date ale Institutului Național de Statistică. Autorii nu urmăresc doar PIB-ul, ci o serie de indicatori privind piața muncii, educația, infrastructura IT, cercetarea-dezvoltarea și structura ocupării forței de muncă.
București-Ilfov s-a desprins de restul țării
Rezultatul cel mai evident este poziția dominantă a regiunii București-Ilfov. În clasamentul realizat prin metoda Fuzzy TOPSIS, aceasta obține un coeficient de apropiere de 0,7448, fiind regiunea cu cea mai bună performanță dintre cele analizate.
Avantajul București-Ilfov nu provine dintr-un singur factor. Regiunea concentrează infrastructură, forță de muncă bine calificată, universități, activități de cercetare și dezvoltare și un mediu instituțional mai favorabil inovării. Practic, acești factori se alimentează reciproc: capitalul atrage oameni calificați, oamenii calificați atrag investiții, iar concentrarea investițiilor generează infrastructură și noi oportunități.
La polul opus, studiul identifică dificultăți importante pentru Sud-Vest Oltenia, dar și pentru regiunea Vest, în funcție de indicatorii și politicile analizate. Imaginea rezultată este aceea a unei economii naționale în care simpla creștere a PIB-ului nu conduce automat la convergență teritorială.
Educația superioară și infrastructura IT contează
Una dintre cele mai interesante concluzii vine din analiza econometrică. Numărul studenților din programele postuniversitare apare ca factor relevant pentru creșterea PIB regional. Autorii remarcă în special situația București-Ilfov, unde concentrarea instituțiilor de învățământ superior contribuie la formarea unei forțe de muncă mai bine pregătite.
La fel de importantă este infrastructura IT. Rezultatele confirmă asocierea acesteia cu performanța economică regională și susțin ideea că digitalizarea nu mai reprezintă doar o facilitate pentru populație, ci o componentă a infrastructurii economice.
În economia actuală, conectivitatea poate avea pentru o comunitate un rol asemănător celui pe care infrastructura rutieră și feroviară l-a avut în economia industrială tradițională. Firmele, administrația, educația și forța de muncă depind tot mai mult de accesul la infrastructură digitală performantă.
Nu toate regiunile au nevoie de aceeași politică
Poate cea mai importantă concluzie pentru decidenții publici este însă alta: România nu poate reduce disparitățile regionale aplicând mecanic aceeași politică economică peste tot.
Autorii pledează pentru politici adaptate caracteristicilor fiecărei regiuni. Pentru București-Ilfov și Nord-Vest, continuarea investițiilor în cercetare-dezvoltare și inovare poate consolida avantajele existente. Pentru alte regiuni, prioritatea poate fi dezvoltarea capitalului uman, educația profesională, infrastructura sau conectarea mai bună dintre universități și mediul economic.
În cazul Nord-Est și Sud-Muntenia, de exemplu, autorii recomandă consolidarea sistemelor educaționale, dezvoltarea formării profesionale și a educației continue și o colaborare mai strânsă între universități și industrie. Pentru Nord-Vest, București-Ilfov și Nord-Est este subliniată importanța continuării dezvoltării infrastructurii IT.
Dezvoltarea înseamnă mai mult decât distribuirea banilor
Studiul ridică indirect o problemă importantă pentru politica economică românească. Dacă dezvoltarea regională ar depinde exclusiv de volumul resurselor financiare alocate, decalajele ar putea fi rezolvate relativ simplu prin transferuri mai mari către regiunile sărace.
Realitatea este mai complicată.
Banii produc rezultate diferite în funcție de ecosistemul economic în care sunt investiți. O regiune cu universități performante, infrastructură digitală, forță de muncă bine pregătită, cercetare și companii inovatoare poate transforma aceeași investiție într-o valoare economică mai mare decât o regiune căreia îi lipsesc aceste elemente.
De aici rezultă și provocarea fundamentală pentru România: nu este suficient să finanțeze regiunile rămase în urmă. Trebuie construite mecanismele prin care investițiile să poată produce dezvoltare autonomă.
Infrastructura, educația, cercetarea, digitalizarea și mediul antreprenorial trebuie privite împreună, nu ca politici publice independente.
România are nevoie de politici economice regionale reale
După două decenii de integrare europeană și investiții importante în infrastructură și dezvoltare, București-Ilfov continuă să funcționeze ca principal motor economic al țării. Literatura analizată de autori indică, de asemenea, persistența diferențelor teritoriale și dificultatea modelului regional actual de a închide aceste decalaje.
Mesajul economic al cercetării este astfel mai amplu decât un simplu clasament al regiunilor.
Prosperitatea nu se distribuie automat din centru către periferie. Ea trebuie construită local.
O politică regională eficientă trebuie să identifice avantajele și vulnerabilitățile fiecărui teritoriu și să investească în factorii care pot genera creștere pe termen lung. Pentru unele regiuni aceștia vor fi infrastructura și conectivitatea, pentru altele universitățile, pregătirea profesională, cercetarea sau ecosistemele antreprenoriale.
Reducerea decalajelor nu înseamnă ca toate regiunile României să devină copii ale Bucureștiului. Înseamnă ca fiecare regiune să dispună de capitalul uman, infrastructura și instituțiile necesare pentru a-și valorifica propriul potențial economic.
Studiul a fost publicat în volumul 100 al revistei Socio-Economic Planning Sciences, în 2025, articolul 102245, având DOI 10.1016/j.seps.2025.102245. Cercetarea acoperă 25 de pagini și utilizează metode Fuzzy TOPSIS, Fuzzy ELECTRE, regresii panel și teste de cauzalitate Granger pentru evaluarea performanței economice regionale.
