Războiul din apropierea granițelor României a fost folosit prea des ca explicație universală pentru toate eșecurile economice. Prețuri mari, datorii uriașe, deficit bugetar, dobânzi ridicate, industrie slăbită, agricultură în criză — toate sunt puse, convenabil, pe seama războiului.
Adevărul este mai dur. Războiul a amplificat problemele, dar nu le-a creat. România era deja vulnerabilă: stat risipitor, administrație greoaie, producție internă slabă, dependență de importuri, energie scumpă și investiții blocate de birocrație.
Când o țară nu își protejează agricultura, nu își dezvoltă industria, nu își folosește resursele și trăiește din împrumuturi, orice criză externă devine devastatoare. Războiul nu a inventat falimentul fermierilor, dobânzile mari, autorizațiile întârziate sau dependența de importuri. Le-a scos doar mai brutal la suprafață.
Este comod pentru conducători să dea vina pe evenimente externe. Dar guvernarea se vede tocmai în criză. Un stat puternic reduce vulnerabilitățile. Un stat slab caută scuze.
România nu se prăbușește din cauza unui singur eveniment. Se prăbușește pentru că ani la rând a fost condusă fără strategie economică, fără disciplină bugetară și fără respect pentru producătorii proprii.
Războiul nu este cauza colapsului economic. Este paravanul în spatele căruia se ascunde eșecul intern.
