România nu mai poate amâna reforma administrativă. Cu peste 3.000 de primării, dintre care o mare parte nu își pot acoperi nici măcar cheltuielile de funcționare din veniturile proprii, statul întreține un aparat administrativ costisitor, ineficient și depășit de realitățile economice ale secolului XXI.

În multe localități, administrația există doar pentru a plăti salarii și cheltuieli curente, în timp ce investițiile sunt finanțate aproape exclusiv din bani primiți de la bugetul de stat sau din fonduri europene. Practic, numeroase primării nu sunt sustenabile financiar, iar existența lor este posibilă doar prin redistribuirea permanentă a banilor colectați din întreaga economie.

România are nevoie de o reformă administrativă profundă, care să reducă numărul unităților administrativ-teritoriale la cel mult 500 de primării, capabile să ofere servicii publice moderne, eficiente și profesioniste. O administrație mai mare nu înseamnă o administrație mai bună. Din contră, înseamnă mai multă birocrație, mai multe cheltuieli și o capacitate mai redusă de a investi în dezvoltarea comunităților.

De ce nu se întâmplă această reformă? Pentru că interesul politic este mai puternic decât interesul public. Primăriile reprezintă principalul mecanism prin care partidele tradiționale își mențin influența în teritoriu. Fiecare instituție înseamnă funcții, angajări, contracte și rețele locale de putere. Din această perspectivă, reforma administrativă ar însemna reducerea propriilor structuri politice, motiv pentru care este evitată indiferent de culoarea guvernării.

Între timp, întreaga societate plătește costul acestui sistem. Resurse importante sunt consumate pentru întreținerea unui aparat administrativ supradimensionat, în loc să fie direcționate către infrastructură, educație, sănătate sau dezvoltare economică.

România nu poate deveni un stat modern păstrând o organizare administrativă gândită pentru alte vremuri. Reforma administrativă nu mai este o opțiune, ci o necesitate. Cu un număr redus de primării, administrații mai puternice și servicii publice digitalizate, statul ar deveni mai eficient, mai puțin costisitor și mai apropiat de cetățean.

Până când această schimbare nu va fi făcută, România va continua să plătească prețul unei administrații supradimensionate, construită mai degrabă pentru interesele partidelor decât pentru nevoile cetățenilor.