În fiecare an, indiferent cine se află la guvernare, România ajunge în același punct: deficite bugetare tot mai mari, datorii în creștere, taxe suplimentare și promisiuni că, de această dată, reforma statului va fi făcută. În realitate, reforma este permanent amânată. Niciun partid politic important nu își asumă cea mai dificilă, dar și cea mai necesară schimbare: limitarea cheltuielilor permanente ale statului prin reforma salarizării publice, eliminarea risipei și reorganizarea administrației.

Statul nu creează bogăție. El funcționează din valoarea adăugată produsă de antreprenori și de milioanele de români care muncesc în economia privată. Din această perspectivă, cheltuielile publice trebuie să fie întotdeauna corelate cu posibilitățile reale ale economiei. Atunci când statul consumă mai mult decât poate susține sectorul productiv, diferența este acoperită prin împrumuturi, taxe mai mari sau inflație. Toate acestea înseamnă, în final, o scădere a nivelului de trai.

Problema nu este că România nu cunoaște soluțiile. Reforma administrativă, digitalizarea, reducerea birocrației, eliminarea instituțiilor redundante și evaluarea performanței în sectorul public sunt măsuri discutate de ani întregi. Problema este că aproape niciun partid nu este dispus să le pună în practică.

Explicația este una simplă. Administrația publică a devenit, pentru multe formațiuni politice, principalul instrument de recompensare a clientelei de partid. Funcțiile, sporurile și privilegiile sunt apărate cu încăpățânare deoarece reprezintă baza influenței politice. Orice reformă reală ar însemna reducerea propriilor rețele de putere. Din acest motiv, este preferată creșterea taxelor în locul reducerii risipei.

În același timp, populismul electoral a înlocuit responsabilitatea. În fiecare campanie se promit salarii mai mari, noi sporuri și noi beneficii, fără a exista o discuție serioasă despre capacitatea economiei de a le finanța. Politicienii cumpără popularitate pe termen scurt, iar costurile sunt transferate generațiilor viitoare prin datorii tot mai mari și printr-o economie sufocată de fiscalitate.

România nu duce lipsă de politicieni. Duce lipsă de oameni de stat.

Omul de stat este acela care are curajul să ia decizii dificile chiar dacă acestea îi pot reduce popularitatea. El înțelege că interesul național este mai important decât următorul scrutin electoral. Reforma salarizării publice nu înseamnă diminuarea arbitrară a veniturilor, ci construirea unui sistem echitabil, bazat pe responsabilitate, performanță și pe posibilitățile reale ale economiei. În același timp, înseamnă eliminarea funcțiilor inutile, reducerea birocrației și orientarea resurselor către investiții, educație, sănătate și infrastructură.

Astăzi, aproape toate partidele vorbesc despre reforme, dar evită tocmai reforma care ar putea reda echilibrul finanțelor publice. Este mai ușor să mărești TVA, să introduci taxe noi sau să împrumuți miliarde decât să reorganizezi propriul aparat administrativ și să renunți la privilegiile construite în jurul puterii politice.

România nu va ieși din cercul deficitelor și al îndatorării prin taxe tot mai mari, ci printr-un stat mai suplu, mai eficient și mai responsabil. Iar acest lucru nu poate fi realizat de politicieni preocupați exclusiv de următoarele alegeri, ci de oameni de stat preocupați de următoarele generații.

Până când reforma salarizării publice și eliminarea risipei nu vor deveni priorități reale, România va continua să plătească prețul populismului, iar cetățenii vor suporta costul lipsei de curaj a clasei politice.