România se află la ultimul nivel al ratingului recomandat investițiilor. O eventuală coborâre în categoria „junk” ar schimba condițiile de împrumut ale statului.
În analiza prezentată de Economedia, economistul Christian Năsulea susține că scumpirea finanțării suverane s-ar putea transmite către dobânzile bancare și creditele variabile. Scenariul include presiuni asupra bugetului, consumului și companiilor, dar nu confirmă producerea unei retrogradări. Decizia agenției S&P Global urma să fie anunțată la două zile după emisiunea analizată.
La momentul analizei, România era evaluată la ultimul prag considerat recomandat pentru investiții. Trecerea în categoria „junk” era, astfel, o ipoteză, nu un fapt confirmat.
Ratingul de țară influențează percepția investitorilor asupra riscului. În consecință, aceștia ar putea solicita randamente mai mari pentru a finanța datoria suverană.
Christian Năsulea a prezentat estimări realizate în cadrul Institutului European pentru Studii Economice, pornind de la experiența retrogradării din 2010. Potrivit economistului, dobânda asociată datoriei suverane ar putea urca de la 6,4%-7,6% la 14%-20% într-un asemenea scenariu.
Valorile reprezintă estimări atribuite economistului. Ele nu sunt o prognoză oficială a agențiilor de rating sau a autorităților.
Mecanismul indicat este direct: statul s-ar împrumuta mai scump, iar presiunea s-ar putea extinde asupra condițiilor generale de finanțare din economie.
Un canal important ar fi ROBOR, indicator relevant pentru anumite credite în lei cu dobândă variabilă. Dacă dobânzile de piață ar crește, ratele lunare ale unor debitori ar putea deveni mai mari.
Efectul nu ar fi identic pentru toate contractele. Creditele cu dobândă fixă nu ar reacționa în același ritm, în timp ce împrumuturile variabile ar fi mai expuse schimbărilor de piață.
În scenariul descris de Năsulea, majorarea costurilor de împrumut ar reduce resursele disponibile pentru cheltuielile curente ale statului. Economistul a menționat salariile din sectorul public și pensiile printre veniturile care ar putea fi afectate de întârzieri, dacă presiunea financiară s-ar accentua.
O asemenea evoluție ar putea diminua consumul gospodăriilor dependente de aceste venituri. Firmele care se bazează pe cererea internă ar resimți, la rândul lor, această slăbire.
Ulterior, potrivit analizei citate, unele companii ar putea recurge la concedieri sau și-ar putea suspenda activitatea. Astfel, șocul inițial s-ar putea amplifica.
Pentru mediul de afaceri, economistul a indicat liniile de credit și mecanismele de protecție împotriva falimentului ca posibile instrumente de amortizare. Totuși, acestea nu ar elimina finanțarea mai scumpă și cererea internă mai slabă.
Prin urmare, o retrogradare la categoria „junk” ar putea acționa prin mai multe canale: randamente suverane mai ridicate, presiuni asupra dobânzilor, rate variabile mai mari și consum restrâns. La data analizei, însă, S&P Global urma să publice evaluarea României, iar sursa nu consemna o retrogradare deja produsă.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Economedia.ro.
