Datele publicate de Eurostat pentru anul 2025 arată că 27,4% dintre locuitorii României se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială. Raportat la o populație de aproximativ 19 milioane de persoane, procentul înseamnă circa 5,2 milioane de români. România avea astfel a treia cea mai ridicată rată din Uniunea Europeană, după Bulgaria și Grecia.

În anul 2025, aproximativ 5,2 milioane de români se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială. Este vorba despre 27,4% din populația țării, una dintre cele mai ridicate ponderi din Uniunea Europeană. Doar Bulgaria și Grecia înregistrau rezultate mai slabe. Media Uniunii Europene era de 20,9%.

Aceste cifre nu descriu doar câteva comunități izolate sau persoane care refuză să muncească, așa cum încearcă uneori să sugereze discursul politic. Vorbim despre milioane de pensionari, salariați cu venituri mici, familii cu copii, agricultori și oameni care muncesc, dar ale căror venituri nu mai acoperă costurile unei vieți normale.

Indicatorul european nu se referă exclusiv la lipsa unui venit. În această categorie intră persoanele care au venituri sub pragul sărăciei, care suferă lipsuri materiale și sociale grave sau care trăiesc în gospodării în care adulții muncesc foarte puțin. Pragul sărăciei relative este stabilit la 60% din venitul median disponibil al populației.

România este, așadar, o țară în care mai mult de un cetățean din patru trăiește sub amenințarea sărăciei, în timp ce statul vorbește tot mai des despre achiziții militare de miliarde și zeci de miliarde de euro.

Securitatea națională nu înseamnă numai avioane și rachete

Apărarea teritoriului este necesară, iar România trebuie să dispună de o armată capabilă să răspundă unor amenințări reale. Dar securitatea națională nu poate fi redusă la numărul de avioane, rachete sau blindate cumpărate din străinătate.

O țară în care milioane de oameni nu își permit o alimentație adecvată, încălzirea locuinței, tratamente medicale sau educația copiilor este, prin însăși această vulnerabilitate, o țară slabă.

Sărăcia produce abandon școlar, îmbolnăvire, depopulare, emigrație și neîncredere în instituții. Distruge capitalul uman și reduce capacitatea economiei de a produce valoare. Pe termen lung, acestea pot deveni amenințări mai grave decât multe dintre pericolele invocate zilnic în discursurile oficiale.

Cu toate acestea, politicienii găsesc rapid miliarde pentru achiziții externe, dar afirmă că nu există bani pentru infrastructura rurală, spitale, școli, irigații sau sprijinirea economiei productive.

România continuă să importe securitate și să exporte oameni

În loc să folosească o parte importantă a cheltuielilor de apărare pentru dezvoltarea unei industrii românești, statul cumpără în principal produse finite din exterior. Banii pleacă din țară, locurile de muncă sunt create în alte economii, iar România rămâne dependentă tehnologic și financiar.

În același timp, milioane de români au plecat peste hotare deoarece economia națională nu le-a putut oferi salarii și condiții de viață decente.

România exportă forță de muncă, copii bine pregătiți și specialiști, dar importă armament, tehnologie, alimente și bunuri industriale. Acesta nu este modelul unei țări puternice, ci al unei economii dependente.

O politică responsabilă de securitate ar trebui să lege cheltuielile militare de producția internă. Atunci când statul cumpără echipamente de miliarde de euro, trebuie să impună transfer tehnologic, producție locală, mentenanță realizată în România și participarea firmelor românești la lanțul economic.

Altfel, fiecare nouă achiziție militară adâncește deficitul comercial și transferă prosperitate către alte țări.

Familiile cu copii sunt printre cele mai vulnerabile

Datele Eurostat arată că, în România, 29,4% dintre persoanele care trăiau în gospodării cu copii dependenți se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială în 2025.

Este o realitate extrem de gravă pentru o țară care se confruntă deja cu o criză demografică profundă.

Statul declară că dorește mai mulți copii, dar îi împovărează pe părinți cu taxe, locuințe scumpe, dobânzi ridicate, servicii educaționale insuficiente și un sistem medical greu accesibil. Apoi se miră că tinerii amână întemeierea unei familii sau aleg să plece din România.

Nu poți rezolva declinul demografic prin discursuri patriotice. Familiile au nevoie de locuințe accesibile, locuri de muncă stabile, școli bune, creșe, infrastructură și predictibilitate economică.

Sărăcia nu se combate numai prin ajutoare sociale

Reducerea sărăciei nu înseamnă doar distribuirea unor ajutoare înainte de alegeri. Ajutoarele sociale pot fi necesare pentru persoanele vulnerabile, însă ele nu pot înlocui o economie funcțională.

Sărăcia se reduce prin locuri de muncă productive, educație, investiții, infrastructură și prin dezvoltarea capitalului românesc. Statul trebuie să creeze condițiile în care firmele pot produce, angaja și plăti salarii mai bune.

România are nevoie de mai multe întreprinderi, nu de mai multă birocrație. Are nevoie de investiții productive, nu de instituții publice supradimensionate. Are nevoie de drumuri, căi ferate, energie accesibilă, irigații și formare profesională.

Atunci când mediul privat este sufocat de taxe, reglementări și controale, capacitatea acestuia de a crea locuri de muncă și de a ridica veniturile populației scade. Statul nu poate redistribui la infinit o prosperitate pe care economia nu o produce.

Care este adevărata prioritate națională?

România trebuie să se apere. Dar trebuie să se apere și de sărăcie, depopulare, analfabetism funcțional, lipsa infrastructurii și distrugerea economiei productive.

Nu este normal ca fiecare incident cu o dronă ieftină să devină imediat argument pentru noi achiziții de miliarde de euro, în timp ce situația celor peste cinci milioane de români vulnerabili este tratată ca o simplă statistică anuală.

Un stat puternic nu este cel care cumpără cele mai scumpe arme, ci acela care are o economie capabilă să le producă, o populație educată și sănătoasă și cetățeni care simt că au un viitor în propria țară.

Înainte de a cere populației noi sacrificii pentru programe militare de zeci de miliarde de euro, guvernul trebuie să explice ce face pentru milioanele de români aflați în sărăcie. Trebuie să prezinte analize economice, să demonstreze utilitatea fiecărei achiziții și să arate ce parte din acești bani rămâne în economia românească.

Altfel, riscăm să construim o Românie dotată cu avioane moderne, dar golită de oameni, cu sate abandonate, copii săraci și milioane de cetățeni care nu își pot permite o viață decentă.

Iar o asemenea țară nu poate fi numită cu adevărat sigură.Titlu alternativ pentru o formulare mai directă: „Peste cinci milioane de români sunt amenințați de sărăcie, dar statul pregătește achiziții militare de miliarde”.