De aproape un deceniu, România stă practic pe aceeași treaptă a ratingurilor suverane: BBB- la S&P și Fitch și Baa3 la Moody’s. Este ultima zonă a categoriei „investment grade”, imediat înainte ca obligațiunile statului să intre în categoria speculativă, cunoscută drept „junk”.
Această stabilitate aparentă nu trebuie confundată însă cu sănătatea finanțelor publice.
În ultimii ani, perspectivele acordate României de principalele agenții de rating s-au deteriorat. Fitch, Moody’s și S&P au ajuns toate la perspectivă negativă, avertizând asupra deficitului bugetar ridicat, creșterii datoriei publice și vulnerabilităților externe. S&P a reconfirmat în aprilie 2026 ratingul BBB-, dar estimează un deficit bugetar de aproximativ 6,5% din PIB în 2026, după 7,7% în 2025, și avertizează explicit că o abatere de la consolidarea fiscală poate conduce la retrogradare.
Problema fundamentală este inerția.
Deficitele ridicate generează datorie. Datoria generează dobânzi. Dobânzile măresc cheltuielile bugetare și creează nevoia unor noi împrumuturi. Dacă economia crește lent, povara datoriei devine tot mai dificil de absorbit.
Fitch estima deja, la sfârșitul lui 2024, că datoria administrației publice ar putea urca de la aproximativ 53,6% din PIB în 2024 la peste 61% în 2026, în timp ce deficitul și dezechilibrul contului curent rămâneau ridicate.
Aceasta este adevărata tendință periculoasă: nu o succesiune de retrogradări în ultimii zece ani, ci faptul că România a rămas blocată pe ultima treaptă de investment grade în timp ce fundamentele fiscale s-au deteriorat.
Dacă măsurile care au produs dezechilibrele nu sunt eliminate — deficite structurale, cheltuieli rigide, creștere insuficientă a bazei productive și dependență ridicată de finanțare — presiunea asupra ratingului va continua.
O trecere la categoria „junk” ar avea consecințe serioase: costuri mai mari de finanțare, investitori instituționali mai puțini dispuși să cumpere titluri românești și o presiune suplimentară asupra bugetului.
Dar trebuie făcută o distincție esențială: retrogradarea la junk nu înseamnă incapacitate de plată. Defaultul este o etapă mult mai gravă și mult mai îndepărtată pe scara ratingurilor.
România nu este astăzi în incapacitate de plată și nici agențiile de rating nu spun că aceasta este inevitabilă.
Însă avertismentul cifrelor este suficient de puternic: suntem pe ultima treaptă înainte de categoria speculativă, toate marile agenții au perspectivă negativă, iar timpul pentru corectarea dezechilibrelor devine tot mai scurt.
Direcția poate încă fi schimbată. Dar nu prin inerție și nu păstrând exact condițiile care au produs dezechilibrele.
