BUCUREȘTI — Aproape două treimi dintre firmele participante la Barometrul Construcțiilor 2026 plasează principala responsabilitate pentru criza energetică din România în zona Guvernului, a instituțiilor statului și a clasei politice, potrivit cercetării realizate de Institutul pentru Politici Economice și Publice (IPEP) în septembrie 2026.
La întrebarea deschisă „Cine considerați că este principalul responsabil pentru criza energetică din România?”, 63,9% dintre respondenți au indicat actori sau instituții din zona guvernării și a sistemului politic.
Mai exact, 43,5% au menționat Guvernul, statul sau diferite autorități și instituții publice, în timp ce 20,4% au indicat clasa politică, politicienii sau partidele politice.
În răspunsurile individuale apar formulări precum „Guvernul României”, „statul român”, „autoritățile statului”, „Ministerul Energiei”, „ANRE”, dar și referiri mai generale la guvernările succesive sau la modul în care au fost administrate politicile energetice.
Rezultatul trebuie interpretat ca percepție a antreprenorilor intervievați, și nu ca o stabilire obiectivă sau juridică a responsabilității pentru evoluția pieței energiei. Importanța sa este însă una sociologică: răspunsurile indică nivelul de încredere pe care mediul antreprenorial îl acordă instituțiilor responsabile de elaborarea, reglementarea și aplicarea politicilor publice.
Factorii externi sunt indicați mult mai rar
Doar 4,6% dintre firme au atribuit principala responsabilitate Uniunii Europene, contextului geopolitic sau altor factori internaționali, iar 2,8% au invocat factori naturali, precum seceta sau lipsa precipitațiilor.
Alți respondenți au menționat distribuitorii de energie, responsabilitatea colectivă sau combinații de cauze, în timp ce 17,6% nu au putut identifica un responsabil principal sau nu au formulat un răspuns clar.
Diferența dintre explicațiile interne și cele externe este semnificativă. Pentru majoritatea celor care exprimă o opinie, problema energetică este percepută în primul rând ca una de guvernanță, predictibilitate și capacitate instituțională, și mai puțin ca un fenomen asupra căruia România nu ar avea posibilitatea de a interveni.
Energia devine o problemă directă pentru competitivitatea firmelor
Pentru companiile din construcții, energia nu reprezintă doar o temă de politică publică. Costurile cu energia, combustibilii și transportul se transferă în prețul materialelor, în costurile de producție și în valoarea finală a lucrărilor.
Barometrul arată, în același timp, că firmele se confruntă cu o combinație mai largă de presiuni economice. 55,6% dintre companii consideră că situația lor este mai rea decât cu șase luni înainte, iar 20,4% indică explicit creșterea costurilor, inclusiv a materialelor și combustibililor, printre dificultățile curente.
În aceste condiții, percepția asupra modului în care statul gestionează energia capătă o importanță suplimentară. Pentru antreprenori, predictibilitatea prețurilor și a reglementării poate influența direct deciziile privind investițiile, angajările și acceptarea unor noi contracte.
Un indicator al relației dintre mediul privat și instituțiile publice
Rezultatele Barometrului sugerează că problema energetică este asociată de o parte importantă a antreprenorilor cu încrederea în instituțiile statului. Atunci când aproape două treimi dintre respondenți indică Guvernul, autoritățile sau clasa politică drept responsabili principali, răspunsul depășește strict problema prețului energiei.
El poate fi citit și ca un indicator privind percepția asupra capacității instituțiilor de a construi politici pe termen lung într-un domeniu strategic.
Barometrul Construcțiilor 2026 a fost realizat de Institutul pentru Politici Economice și Publice în septembrie 2026. Analiza finală cuprinde 108 companii distincte care au completat integral chestionarul, după eliminarea înregistrărilor tehnice duplicate.
IPEP precizează că rezultatele reprezintă opiniile și percepțiile companiilor participante, cercetarea având caracter de barometru al climatului antreprenorial și nefiind o determinare factuală a responsabilității instituțiilor sau actorilor menționați de respondenți.
