

Creșterea productivității agricole în România, observată între 2007 și 2008, a avut o bază comună, dar rezultate regionale foarte diferite. Studiul Cameliei Burja arată că dotarea tehnică a muncii a contribuit pozitiv peste tot, în timp ce ponderea capitalului tehnic direct productiv a avut un efect nefavorabil. A doua măsurare, bazată pe eficiență relativă, indică rolul decisiv al modului în care sunt combinate resursele.
Lucrarea, intitulată „Determinants Of The Agricultural Productivity Growth Among Romanian Regions”, a fost publicată de Camelia Burja în 2012 în Annales Universitatis Apulensis Series Oeconomica. Datele provin din Farm Accountancy Data Network și acoperă anii 2007-2008. România era reprezentată în FADN prin opt regiuni de dezvoltare, iar analiza a urmărit ferme cu profil comercial și indicatori medii regionali.
Indicatorul central este valoarea netă adăugată a fermei pe unitate anuală de muncă. Modelul de descompunere pornește de la relația dintre valoarea netă adăugată, activele fixe, utilaje și volumul total al muncii. Prin metoda substituției în lanț, autoarea estimează contribuția a trei factori: raportul dintre activele fixe și muncă, raportul dintre utilaje și activele fixe și valoarea adăugată obținută de capitalul tehnic productiv.
La nivel național, productivitatea a crescut de la 2.328 la 5.073 de euro pe unitate anuală de muncă, ceea ce corespunde unei variații relative de 117,9%. Toate regiunile au avut o evoluție pozitivă. București-Ilfov a înregistrat o variație de 368,5%, însă interpretarea trebuie făcută separat, deoarece regiunea nu este una agricolă propriu-zisă, iar producția sa agricolă reprezintă sub 1% din totalul național. Sud-Est și Sud-Muntenia au avut, de asemenea, ritmuri ridicate, de 180,9% și, respectiv, 170,1%.
Dotarea tehnică a muncii a contribuit pozitiv în toate regiunile. În tabelul de rezultate, contribuția sa variază de la 1.770,4 euro pe unitate anuală de muncă în Sud-Vest Oltenia la 9.095,8 euro în Sud-Est, fără ca aceste valori să fie interpretate ca productivitate totală a regiunii.
Ponderea capitalului tehnic direct productiv a avut contribuții negative peste tot. Efectul a fost deosebit de accentuat în Sud-Est, unde valoarea calculată este de -6.952,8 euro, și în București-Ilfov, cu -35.491,4 euro. Performanța capitalului productiv a avut efecte mixte: pozitivă în Sud-Est, Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia și Vest, dar negativă în Nord-Est, Nord-Vest și Centru. În aceste din urmă regiuni, activele fixe utilizate productiv nu au generat suficientă valoare nouă.
Studiul aplică un model DEA orientat spre output, cu randamente variabile de scară. În prima etapă, outputul este valoarea netă adăugată, iar inputul este capitalul mediu al fermei. Scorurile variază de la 21,7% în Vest la 100% în Sud-Vest Oltenia și București-Ilfov. Media este de 48%.
A doua etapă introduce timpul de muncă drept input suplimentar. Sud-Muntenia ajunge la 100%, alături de cele două regiuni deja eficiente. Media crește la 59,9%, iar variația eficienței asociată muncii este, în medie, de 11,9%. Sud-Muntenia înregistrează o creștere de 61,7%, în timp ce Vest și Nord-Vest nu își modifică scorurile.
Rezultatele trebuie citite ca măsurători relative între unități regionale, nu ca o evaluare absolută a fiecărei ferme. Scorurile depind de variabilele alese, de modelul DEA și de perioada scurtă analizată. În limitele acestei metodologii, lucrarea indică faptul că productivitatea nu este determinată numai de acumularea de capital, ci și de eficiența cu care capitalul și munca sunt utilizate împreună.
Sursa: "Determinants Of The Agricultural Productivity Growth Among Romanian Regions "







