

Regenerarea uleiului electroizolant este analizată în studiu ca alternativă tehnică la înlocuirea unui material utilizat în transformatoare și întreruptoare. Cercetarea nu evaluează o instalație industrială completă, ci compară în laborator performanța unor adsorberi sintetici și a unor amestecuri ale acestora, prin măsurarea unor indicatori fizico-chimici ai uleiului.
Studiul „Adsorber compozit – o soluție pentru regenerarea uleiului uzat din echipamentele electrice” îi are ca autori pe Maria Cristina Nitu, Ancuţa-Mihaela Aciu și Aurelia Iuliana Scornea. Lucrarea a fost publicată în 2026 în „Actualităţi şi perspective în domeniul maşinilor electrice”, publicație prezentată și sub denumirea „Electric Machines Materials and Drives – Present and Trends”.
Ipoteza de lucru este că un adsorbant sintetic poate îmbunătăți uleiul mineral uzat și poate fi reactivat după utilizare. Autorii au ales trei materiale: A1, de natură ceramică, și A2 și A3, de natură zeolitică. Prima etapă a urmărit comportamentul individual al acestora pe uleiuri cu origini și grade de degradare diferite.
Au fost incluse uleiuri parafinice și naftenice, atât aditivate, cât și neaditivate. Probele au fost prelevate de la patru transformatoare și două întreruptoare cu vechimi în funcționare cuprinse între 25 și 39 de ani. Calitatea uleiului a fost evaluată prin tensiunea de străpungere, tangenta unghiului de pierderi dielectrice la 90°C și 50 Hz, conținutul de apă, tensiunea interfacială și indicele de neutralizare.
În fiecare experiment au fost folosite 800 g de adsorbant și un litru de ulei. Tratarea s-a desfășurat într-o pâlnie de separare, printr-o combinație de contact, percolare gravitațională și recirculare. Ciclurile de recirculare au fost realizate din 24 în 24 de ore, timp de o săptămână.
Pe lângă valorile individuale, autorii au utilizat indicele de calitate OQIN, obținut ca raport între tensiunea interfacială și indicele de neutralizare. Clasificarea folosită împarte uleiul în șapte clase, de la A, asociată unui ulei bun, până la G, pentru o stare considerată dezastruoasă. În intervalul relevant pentru rezultatele finale, clasa B indică funcții bune ale uleiului, dar și posibilitatea formării nămolului, iar clasa C descrie un ulei marginal, care nu oferă protecție adecvată la răcire.
Două probe urmărite detaliat în prima etapă au pornit din clasa D. Uleiul parafinic neaditivat Up avea OQIN 59,04, iar uleiul naftenic aditivat Un avea 58,62. După tratarea cu A1, A2 și A3, Up a ajuns în toate cele trei cazuri la clasa A. Valorile OQIN au fost 2.161,81 pentru A1, 1.587,43 pentru A2 și 1.651,07 pentru A3.
Răspunsul uleiului naftenic a fost diferit. A1 a dus proba la OQIN 134,28, menținând-o în clasa D. A2 și A3 au obținut însă clasa A, cu valori de 658,65 și 872,67. Diferența este importantă pentru interpretarea economică a soluției: performanța adsorbantului nu poate fi separată de tipul și compoziția uleiului tratat.
În etapa a doua, cele trei materiale au fost combinate în șapte proporții, desemnate C1-C7. Experimentul a utilizat un ulei parafinic neaditivat, prelevat din cuva camerei de stingere a unui întreruptor IO-B, 1250 A, 17,5 kV, cu o vechime de funcționare de 35 de ani.
Dintre variantele prezentate, C2 și C4 au avut rezultatele cele mai apropiate de cerințele standardului IEC 60296:2020. Proba inițială avea o tensiune de străpungere de 35,5 kV, o tangentă a unghiului de pierderi de 0,0281, un conținut de apă de 35,32 ppm, o tensiune interfacială de 18,54 dyne/cm și un indice de neutralizare de 0,314 mgKOH/g.
După C2, tensiunea de străpungere a ajuns la 59,2 kV, tangenta la 0,0038, iar conținutul de apă la 10,11 ppm. OQIN a crescut la 182,56, corespunzător clasei C. C4 a dus tensiunea de străpungere la 65 kV, tangenta la 0,0037, conținutul de apă la 12,32 ppm și tensiunea interfacială la 39,97 dyne/cm. OQIN a fost 305,14, adică clasa B.
Performanța este incompletă raportată la standard: indicele de neutralizare a rămas 0,131 mgKOH/g pentru C4, în timp ce limita indicată este de maximum 0,01. Așadar, studiul arată o îmbunătățire substanțială, nu conformitatea integrală cu toate criteriile analizate.
Autorii anunță continuarea cercetării cu alte tipuri de ulei, determinarea unor parametri suplimentari și testarea soluției într-o instalație. Până la acea etapă, concluziile rămân legate de experimentele de laborator descrise în lucrare.
Sursa: ADSORBER COMPOZIT – O SOLUȚIE PENTRU REGENERAREA ULEIULUI UZAT DIN ECHIPAMENTELE ELECTRICE







