O economie poate schimba structura producției fără ca nivelul de trai să se îmbunătățească în același ritm. Aceasta este una dintre tensiunile care apar din studiul lui Antonio Gutiérrez Resa despre România: agricultura își reduce ponderea relativă, industria și serviciile avansează, dar veniturile, ocuparea și capacitatea instituțională rămân fragile.
Intitulat „El retorno del Emperador Trajano a la Puerta del Sol: origen y situación actual de Rumanía”, studiul a fost publicat în 2006 în Barataria Revista Castellano-Manchega de Ciencias Sociales. Autorul utilizează anuare statistice românești, date ale ministerelor, surse despre migrație, presă și materiale furnizate în urma documentării la București.
Seria istorică prezentată pentru 1925-1938 arată deplasarea economiei de la agricultură către industrie. Agricultura reprezenta 68,2% din producția agricolă-industrială în 1925 și 51,4% în 1938, în timp ce industria urca de la 31,8% la 48,4%. Totuși, ocuparea rămânea mult mai puțin diversificată decât producția: în 1930, 78,2% dintre persoanele active lucrau în exploatarea solului, iar industria utiliza 7,2%.
În anul 2000, agricultura încă reunea 3,523 milioane de persoane, adică 40,8% din populația activă. Industria avea 2,004 milioane de persoane și o pondere de 23,2%; în cadrul ei, manufactura număra 1,691 milioane. Comerțul ajungea la 776.000 de persoane, construcțiile la 353.000, educația la 421.000, iar sănătatea și asistența socială la 341.000.
Autorul notează și diferența dintre activitatea rurală și urbană. În datele pentru 2000, rata de activitate era de 72% în rural și 56,1% în urban. Pentru 2003 este menționată o rată generală de 51%, în scădere față de 1997. Studiul nu construiește un model econometric care să explice această variație, ci o pune în relație cu reorganizarea economiei și a pieței muncii.
Indicatorii salariali explică de ce tranziția era dificilă pentru populație. Salariul mediu net este prezentat la 97,78 euro pentru 2001, iar pentru 2002 salariul brut mediu la 170,92 euro și cel net la 121,8 euro. În același timp, indexul prețurilor de consum pentru 2000 față de 1990 era indicat la 111.777,1%, iar pentru produsele alimentare la 97.865,7%.
Șomajul a avut valori ridicate în a doua parte a anilor 1990. În 1999 erau înregistrați 1.130.296 șomeri, iar în 2000, 1.007.131, rata fiind de 10,5%. Studiul arată că 307.065 persoane primeau ajutoare de șomaj sau de integrare profesională, în timp ce 255.220 nu primeau niciun sprijin.
În 2000, exporturile României însumau 10.367 milioane de dolari. Industria contribuia cu 10.094 milioane, iar agricultura, silvicultura și piscicultura cu 268 de milioane. Peste 80% din exporturi mergeau către Europa. Pentru relația cu Spania, studiul indică importuri românești de 130 de milioane de dolari și exporturi către Spania de 114 milioane.
Structura comerțului cu Uniunea Europeană era concentrată. În 2004, Italia, Germania și Franța reprezentau 61,2% din exporturile României către UE și 60,4% din importuri. Textilele, confecțiile și încălțămintea constituiau 37,9% din exporturile către UE, în timp ce mașinile, aparatele, echipamentele și mijloacele de transport reprezentau 36,7% din importurile din UE.
Un capitol important este cercetarea. Dacă în 1989 România aloca 2,31% din PIB cercetării, în 1999 procentul menționat era 0,34%, iar în 2003-2004 era indicat 0,21% din PIB. Studiul leagă această scădere de diminuarea personalului de cercetare și de fuga creierelor.
Trebuie însă precizat că lucrarea este o radiografie documentară a perioadei de dinaintea aderării la UE, nu o evaluare cauzală a efectelor integrării. Datele provin din ani diferiți, iar unele afirmații despre economia informală sau condițiile de trai se bazează pe surse informale ori de presă. În limitele sale, studiul arată că schimbarea sectorială nu era suficientă fără finanțare, cerere, reforme și instituții funcționale.
Sursa: El retorno del Emperador Trajano a la Puerta del Sol: origen y situación actual de Rumanía
