Contextul energetic global traversează o perioadă de turbulențe majore, declanșate de conflictul din Iran și de blocarea strâmtorii Hormuz. Această situație a forțat Uniunea Europeană să își reevalueze rapid strategiile de supraviețuire economică și securitate națională. La data de 22 aprilie, Comisia Europeană a prezentat un plan ambițios intitulat AccelerateEU, menit să gestioneze acest șoc și să accelereze tranziția către surse de energie curate. Analiza acestui document este esențială pentru a înțelege viitorul industrial al continentului, iar perspectivele oferite de experți în domeniu clarifică mizele acestui moment istoric.
Simone Tagliapietra ocupă funcția de cercetător principal la Bruegel și este profesor la Școala de Guvernanță Transnațională din cadrul Institutului Universitar European și profesor adjunct la School of Advanced International Studies Europe a Universității Johns Hopkins. Alexander Roth activează ca analist în cadrul aceluiași institut din Bruxelles, unde se concentrează pe dinamica piețelor de energie și pe mecanismele europene de decarbonizare. Ambii autori subliniază faptul că AccelerateEU nu reprezintă doar o reacție de panică la o criză geopolitică, ci o încercare de a transforma o vulnerabilitate majoră într-un catalizator pentru schimbări structurale pe termen lung.
Principalul obiectiv al noului plan este reducerea dependenței de importurile de combustibili fosili, care s-au dovedit a fi extrem de volatile și nesigure. Comisia Europeană propune o trecere accelerată către un sistem energetic bazat pe surse regenerabile produse intern. Un aspect central al analizei publicate de Roth și Tagliapietra este focusul pe electrificare. În ultimul deceniu, ponderea electricității în consumul final de energie al Uniunii Europene a rămas blocată la pragul de 20%. Planul AccelerateEU urmărește să spargă acest plafon, considerând că electricitatea curată reprezintă coloana vertebrală a unei economii reziliente.
Cu toate acestea, există o discrepanță vizibilă între viziunea de la Bruxelles și acțiunile unor guverne naționale. În timp ce Comisia identifică corect riscurile dependenței de fosili, anumite state, printre care se numără și Germania, au emis declarații care favorizează utilizarea continuă a gazului și a cărbunelui. Aceste guverne pledează pentru o încetinire a tranziției verzi, invocând necesitatea stabilității imediate. Autorii de la Bruegel avertizează că o astfel de abordare ar putea compromite obiectivele climatice și securitatea pe termen lung a întregului bloc comunitar.
AccelerateEU solicită adoptarea rapidă a normelor care vizează creșterea rezilienței rețelelor electrice. Documentul pune accent pe investițiile în infrastructură și pe utilizarea mai eficientă a veniturilor obținute din comercializarea certificatelor de emisii de carbon. Deși aceste măsuri nu vor aduce o relaxare imediată a prețurilor, ele sunt considerate fundamentale pentru viitor. Pe termen scurt, capacitatea de intervenție a Comisiei rămâne limitată, deoarece responsabilitatea pentru politicile fiscale și mixul energetic aparține statelor membre. Din acest motiv, AccelerateEU se concentrează pe coordonarea în trei domenii critice: stocarea gazelor, protecția consumatorilor și reducerea cererii.
Coordonarea umplerii depozitelor de gaz pentru iarnă este prima prioritate. Comisia dorește să evite situațiile în care guvernele naționale licitează unele împotriva celorlalte, ducând prețurile la niveluri nesustenabile. Totodată, se reia ideea achizițiilor comune de petrol și gaze. Deși teoretic puterea de negociere a Uniunii ar putea scădea prețurile, Roth și Tagliapietra notează că impactul va fi limitat din cauza caracterului global al piețelor energetice. O inițiativă interesantă este crearea unui observator al combustibililor, o entitate menită să cartografieze capacitățile de rafinare și să elimine confuziile legate de disponibilitatea stocurilor, cum ar fi cele apărute recent în cazul combustibilului pentru aviație.
În ceea ce privește protecția consumatorilor, influența Bruxelles-ului este din nou îngrădită de suveranitatea fiscală a statelor. AccelerateEU sugerează măsuri de sprijin direct pentru gospodării și investiții în electrificare, dar realitatea din teren arată o direcție opusă. Spania a implementat reduceri de TVA la energie în valoare de 3,5 miliarde de euro, în timp ce Germania a optat pentru reduceri de taxe pe combustibili de 1,6 miliarde de euro. Aceste intervenții sunt considerate de experți ca fiind netintite și contraproductive, deoarece subvenționează consumul de energie fosilă în loc să încurajeze tranziția.
Un instrument puternic aflat la dispoziția Comisiei este reglementarea ajutoarelor de stat. Președinta Ursula von der Leyen a anunțat un cadru temporar pentru criza din Iran, care permite țărilor să subvenționeze sectoarele economice cele mai afectate. Roth și Tagliapietra insistă ca aceste ajutoare să rămână temporare și să fie strâns legate de eforturile de electrificare. Dacă aceste subvenții nu sunt condiționate de schimbări structurale, ele riscă să distorsioneze piața unică și să avantajeze statele cu spațiu fiscal mare, în detrimentul celor mai sărace.
Ultimul pilon al planului vizează reducerea voluntară a cererii de energie. Experiența anilor 2022 și 2024 a demonstrat că prețurile ridicate duc în mod natural la scăderea consumului, dar o reducere ordonată este preferabilă unor penurii bruște. Implementarea acestui obiectiv depinde de guvernele naționale, care trebuie să ofere soluții practice, cum ar fi programele de leasing social pentru vehicule electrice. În concluzie, dacă statele membre vor alege calea cooperării, AccelerateEU ar putea marca începutul unei ere în care Europa își asigură competitivitatea prin independență energetică. O strategie reală de electrificare ar reprezenta, în viziunea autorilor, cea mai importantă realizare a acestui deceniu.
