Problema datoriei publice a României nu ține doar de dimensiunea ei, ci și de cine o finanțează și în ce monedă este contractată.
La sfârșitul anului 2025, nerezidenții dețineau peste jumătate din datoria guvernamentală a României, potrivit unei analize publicate în 2026 de Banca Națională a Austriei. România se afla astfel printre statele din Europa Centrală și de Est cu cea mai mare pondere a creditorilor externi.
Există și un al doilea risc important: aproximativ 53% din datoria guvernamentală era denominată în valută la sfârșitul lui 2025. Pentru comparație, ponderea era de aproximativ 32% în Ungaria și 26% în Polonia.
Această structură creează vulnerabilități. Atunci când statul depinde puternic de investitori externi, o deteriorare a percepției asupra economiei românești poate determina creditorii să solicite dobânzi mai mari sau să reducă expunerea. Costul refinanțării datoriei poate crește rapid.
În acest context, poate fi pusă în discuție și calitatea gestionării riscului sistemic de către BNR. Banca centrală nu decide nivelul deficitului bugetar și nici structura emisiunilor de datorie publică, acestea fiind în principal responsabilitatea Guvernului și a Ministerului Finanțelor. Totuși, BNR are un rol esențial în supravegherea stabilității financiare, în analiza vulnerabilităților externe și în avertizarea timpurie asupra acumulării unor dezechilibre.
Faptul că România a ajuns simultan cu o pondere foarte ridicată a creditorilor nerezidenți și cu peste jumătate din datorie denominată în valută ridică întrebarea dacă aceste riscuri au fost semnalate și contracarate suficient de ferm. O asemenea structură face economia mai sensibilă la deprecierea leului, la creșterea dobânzilor internaționale și la retragerile de capital.
FMI a avertizat, la rândul său, că ponderea ridicată a datoriei în valută și creșterea acesteia sporesc vulnerabilitatea finanțelor publice la schimbările de sentiment ale piețelor.
România nu se află în situația Statelor Unite, care se finanțează predominant în propria monedă și beneficiază de statutul internațional al dolarului. Pentru România, dependența de capitalul extern, datoria în valută și deficitele persistente formează împreună o vulnerabilitate structurală care trebuia tratată mult mai prudent de toate instituțiile responsabile de stabilitatea macroeconomică, inclusiv de BNR.
