Datoria Italiei până în 2028 intră în atenția investitorilor după majorarea țintelor de deficit pentru anii următori. Goldman Sachs estimează o creștere a datoriei publice în raport cu PIB, urmată de o posibilă stabilizare la aproximativ 137%. Presiunea ar deveni mai puternică dacă randamentele obligațiunilor italiene ar rămâne peste 4%. Totuși, PIMCO vede Italia într-o poziție mai solidă decât Franța.
Guvernul italian urmează să prezinte un proiect de buget cu cheltuieli suplimentare de 28 de miliarde de euro. Fondurile vizează apărarea și energia și ar urma să fie obținute prin împrumuturi.
Potrivit informațiilor relatate de Știrile ProTV, ținta de deficit pentru 2027 a fost ridicată la 3,4% din PIB, de la 2,8%. Pentru 2028, prognoza a fost ajustată la 3,2% din PIB, față de 2,5% în estimarea anterioară.
Goldman Sachs apreciază că revizuirea fiscală, randamentele ridicate ale obligațiunilor și apropierea alegerilor parlamentare pot afecta traiectoria finanțelor publice. Banca estimează că datoria va continua să crească până în 2028, apoi s-ar putea stabiliza în jurul nivelului de 137% din PIB.
Dacă randamentul titlurilor italiene pe zece ani s-ar menține structural peste 4%, creșterea datoriei ar putea continua și după 2028. Mecanismul este simplu: dobânzile mai mari scumpesc refinanțarea, iar deficitul persistent obligă statul să se împrumute în continuare.
Riscurile pentru Italia sunt amplificate de turbulențele de pe piața franceză. În datele prezentate de sursă, randamentul obligațiunilor franceze pe zece ani era de aproximativ 4,85%, iar titlurile italiene ajungeau la circa 4,55%.
Diferența dintre randamentele italiene și germane, urmărită ca indicator al riscului din zona euro, se situa la aproximativ 108 puncte de bază. În plus, Goldman Sachs avertizează că un rezultat electoral strâns ar putea reduce spațiul pentru consolidarea bugetară.
Într-un asemenea scenariu, partidele ar putea avea nevoie de alianțe cu formațiuni care susțin cheltuieli publice mai mari. Prin urmare, incertitudinea politică ar putea majora prima de risc cerută de investitori, mai ales dacă randamentele rămân ridicate.
PIMCO oferă însă o perspectivă mai nuanțată. Potrivit administratorului de investiții, obligațiunile franceze sunt deținute într-o proporție importantă de investitori străini și pot reacționa mai rapid la informațiile negative.
În cazul Italiei, datoria suverană este deținută într-o măsură mai mare de investitori interni. Acest profil poate funcționa ca factor de stabilizare. PIMCO mai invocă un sold primar mai solid, o traiectorie fiscală relativ favorabilă și o poziție politică mai clară.
Aceste avantaje nu înseamnă că Italia este ferită de presiuni. Un strateg al UBS a adoptat o poziție de vânzare în lipsă pe obligațiunile italiene, anticipând o posibilă deteriorare a pieței pe fondul randamentelor ridicate.
Pentru Italia, combinația dintre deficite mai mari și dobânzi ridicate poate schimba rapid traiectoria datoriei publice. Estimarea Goldman Sachs arată cât de sensibilă este finanțarea statului la costul împrumuturilor și la deciziile bugetare. Avantajele menționate de PIMCO pot limita presiunile de piață, dar nu elimină riscul fiscal al unei perioade prelungite cu randamente ridicate.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de stirileprotv.ro.
