România se confruntă cu două dezechilibre majore: deficitul bugetar și deficitul de cont curent. Un studiu semnat de Daniel Dăianu, Ionuț Dumitru și Leonard Uzum analizează felul în care aceste dezechilibre se pot alimenta reciproc. Potrivit estimărilor autorilor, reducerea deficitului bugetar ar putea contribui semnificativ la corectarea dezechilibrului extern. Totuși, ajustarea nu este lipsită de costuri, iar rezultatele econometrice trebuie interpretate ca estimări, nu ca relații mecanice valabile în orice context.
Cercetarea, intitulată The Twin Deficits Syndrome – The Case of Romania, urmărește relația dintre cheltuielile publice, veniturile fiscale, competitivitatea economică și schimburile comerciale. În această perspectivă, un deficit bugetar ridicat poate susține cererea internă, inclusiv prin cheltuieli publice, într-un moment în care producția internă nu acoperă integral consumul.
Diferența este compensată prin importuri, ceea ce poate adânci deficitul de cont curent. În sens invers, dezechilibrul extern poate amplifica vulnerabilitatea economiei, prin dependența de finanțare externă și prin presiunea exercitată asupra cursului de schimb și a costurilor de finanțare.
Potrivit datelor prezentate în studiu, în 2024 atât deficitul bugetar, cât și deficitul de cont curent au depășit 8% din PIB. Autorii descriu această situație drept una excepțională în raport cu statele Uniunii Europene. În același timp, datoria publică ar fi crescut de la aproximativ 12% din PIB în 2008 la peste 54% în 2024.
O problemă distinctă este capacitatea redusă de colectare a veniturilor fiscale. Studiul indică venituri din taxe și contribuții sociale de aproximativ 27% din PIB, față de o medie europeană de circa 41%. În plus, autorii semnalează dezechilibre ale sistemului fiscal și o povară relativ ridicată pentru salariații cu venituri mici.
Pentru a evalua legătura dintre cele două deficite, cercetătorii au utilizat modele econometrice bazate pe date pentru cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, în perioada 1995–2023. Estimările lor indică faptul că o reducere a deficitului bugetar cu un punct procentual din PIB s-ar asocia cu diminuarea deficitului de cont curent cu aproximativ 0,43–0,65 puncte procentuale.
Acest rezultat nu trebuie interpretat ca o regulă automată. Modelele surprind relații statistice într-un anumit eșantion și depind de ipotezele, variabilele și perioada analizată. Efectul concret al consolidării fiscale poate varia în funcție de structura cheltuielilor, reacția consumului, investiții și condițiile economice externe.
Studiul estimează, în funcție de metodologia folosită, o posibilă supraevaluare a leului de aproximativ 4% în termeni reali efectivi. Chiar și așa, autorii consideră că ajustarea deficitului bugetar ar avea o importanță mai mare pentru reducerea dezechilibrului extern decât modificarea cursului de schimb.
Explicația ține de cauzele structurale ale importurilor și exporturilor. Sectorul agroalimentar este oferit ca exemplu: România poate înregistra excedente la unele materii prime agricole, dar dezechilibre comerciale importante la produse alimentare procesate. Prin urmare, deprecierea monedei nu poate substitui dezvoltarea producției competitive și creșterea valorii adăugate interne.
Corectarea deficitelor gemene ale României presupune, în viziunea studiului, o consolidare fiscală credibilă, dar și măsuri care să limiteze efectele negative asupra economiei. Reducerea dezechilibrului nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe diminuarea investițiilor sau pe creșterea poverii asupra veniturilor mici.
Investițiile productive, îmbunătățirea colectării și folosirea fondurilor europene pot susține ajustarea pe termen mai lung. Studiul indică astfel că deficitul bugetar este un factor central al dezechilibrului extern, însă soluția durabilă depinde și de transformarea structurii economiei.
Studiul indică faptul că reducerea deficitului bugetar este o condiție importantă pentru diminuarea dezechilibrului extern, dar nu poate înlocui reformele structurale. O consolidare fiscală credibilă trebuie însoțită de investiții, competitivitate mai bună și utilizarea eficientă a fondurilor europene. Altfel, corecția contabilă a deficitelor riscă să fie obținută cu prețul încetinirii economice, fără rezolvarea cauzelor profunde.
Studiul original poate fi consultat prin DOI-ul 10.55991/j.rjef.40200.
