Abstract. Studiul lui Cristian Mosnianu despre inflația României în 2026 oferă un cadru util pentru a înțelege de ce deficitul public scade fără ca datoria să se stabilizeze imediat. Datele recente indică o scădere a inflației față de vârful din aprilie, dar România a rămas în septembrie țara cu cea mai ridicată inflație din Uniunea Europeană. În paralel, Comisia Europeană proiectează reducerea deficitului de la 7,9% din PIB în 2025 la 6,2% în 2026, în timp ce datoria ar urca la 61,6% din PIB. Consolidarea există, dar sustenabilitatea fiscală rămâne incomplet rezolvată.
Titlul studiului lui Cristian Mosnianu este dedicat inflației, însă una dintre concluziile sale centrale privește politica fiscală. Autorul consideră reducerea deficitului bugetar prioritatea principală pentru stabilizarea macroeconomică. Această idee devine mai clară atunci când este pusă în relație cu dinamica datoriei publice.
Potrivit prognozei Comisiei Europene din 21 mai 2026, deficitul administrației publice ar urma să coboare de la 7,9% din PIB în 2025 la 6,2% în 2026. Aceasta reprezintă o ajustare fiscală măsurabilă, asociată în documentul european cu înghețarea nominală a salariilor și pensiilor, majorări de taxe și reducerea unor cheltuieli curente.
Totuși, aceeași prognoză indică o creștere a datoriei publice la 61,6% din PIB la sfârșitul lui 2026 și la 63,4% în 2027. Prin urmare, îmbunătățirea fluxului anual de deficit nu produce instantaneu o reducere a stocului de datorie. Datoria acumulează efectele deficitelor anterioare, ale dobânzilor și ale ritmului de creștere economică.
Relația dintre deficit și datorie este simplă în principiu, dar nu și în efectele sale. Deficitul arată necesarul de finanțare al unui an, în timp ce datoria reflectă acumularea finanțărilor publice din anii anteriori. Chiar dacă deficitul se reduce, datoria poate continua să crească atât timp cât bugetul rămâne pe deficit și statul trebuie să se împrumute.
La această dinamică se adaugă dobânzile. Studiul lui Mosnianu citează o proiecție de aproximativ 3% din PIB pentru cheltuielile cu dobânzile datoriei publice în 2026. O asemenea cheltuială nu este echivalentă cu întregul deficit, dar reduce spațiul disponibil pentru investiții, servicii publice și măsuri sociale.
Traiectoria datoriei depinde și de creșterea nominală a economiei. O inflație ridicată poate majora veniturile nominale și PIB-ul nominal, însă acest efect nu rezolvă problema sustenabilității. În același timp, dobânzile mai mari și încetinirea activității economice pot face ajustarea mai costisitoare.
Lucrarea lui Cristian Mosnianu utilizează o metodologie cantitativ-descriptivă și o comparație cu alte state europene. Ea nu estimează econometric contribuția fiecărui factor, dar pune în relație mai multe presiuni: dezechilibre fiscale, energie, deprecierea leului, costuri salariale și șocuri externe.
În aprilie 2026, rata anuală a IPC a ajuns la 10,71%, după o scădere temporară în ianuarie și februarie. Rata armonizată IAPC a fost de 9,5%, peste media zonei euro de 3,0%, potrivit datelor prezentate în studiu. În martie, serviciile au înregistrat o creștere anuală de 11,05%, bunurile nealimentare de 10,89%, iar alimentele și băuturile de 7,67%.
Autorul nu susține că deficitul este singura cauză a inflației. Mai prudent, studiul descrie o interacțiune între politica fiscală, costurile de producție și factorii externi. În această interpretare, o poziție fiscală fragilă poate complica dezinflația, mai ales când economia se confruntă simultan cu presiuni energetice și valutare.
Studiul menționează, de asemenea, interpretarea OECD privind „fiscal dominance”, dar precizează indirect o limită importantă: această relație este preluată din sursele instituționale și nu este testată printr-un model econometric propriu.
Datele recente nu confirmă menținerea inflației la nivelul din aprilie. Eurostat arată că inflația anuală măsurată prin IAPC a fost de 6,5% în România în septembrie 2026, în scădere față de 9,5% în aprilie. Totuși, România a avut în continuare cea mai ridicată rată din Uniunea Europeană, față de 3,8% în Uniunea Europeană și în zona euro.
Această evoluție oferă un rezultat favorabil parțial: presiunea asupra prețurilor s-a redus față de vârful din primăvară. Dar nivelul inflației rămâne ridicat, iar dezinflația nu trebuie confundată cu scăderea generală a prețurilor. Ea indică o încetinire a ritmului de creștere a prețurilor.
Comisia Europeană estima în mai o inflație medie IAPC de 7,0% pentru întregul an 2026 și o revenire la 3,7% în 2027. Prognoza lega încetinirea dezinflației de evoluția prețurilor la energie și de ajustările tarifare. Magnitudinea finală a inflației din 2026 va putea fi evaluată numai după publicarea datelor complete ale anului.
Comisia Europeană atribuie ajustarea fiscală unor măsuri precum înghețarea nominală a salariilor și pensiilor, majorările de taxe și diminuarea cheltuielilor curente. Într-un context de inflație ridicată, aceste măsuri pot sprijini reducerea deficitului, dar pot limita venitul disponibil și cererea internă.
Datele Băncii Mondiale publicate în octombrie estimează o contracție economică de 0,5% în 2026. Analiza indică o scădere de 0,7% față de anul anterior în primul semestru, cu consumul privat printre principalii factori negativi. Inflația energetică, înghețarea salariilor și pensiilor publice și consolidarea fiscală au afectat consumul, în timp ce investițiile finanțate din fonduri europene au oferit un sprijin parțial.
Estimările nu sunt identice între instituții. OECD proiecta o contracție de 0,1%, iar Banca Mondială una de 0,5%, în timp ce Comisia Europeană utiliza o perspectivă apropiată de stagnare. Diferențele trebuie tratate ca diferențe de prognoză, nu ca dovezi că una dintre instituții descrie deja rezultatul final.
Pentru analiza lui Mosnianu, acest aspect este esențial. Autorul avertizează că politica monetară restrictivă și consolidarea fiscală pot genera compromisuri pentru creștere. Datele ulterioare susțin existența acestui risc, fără a permite însă atribuirea întregii contracții unei singure politici.
România a rămas în procedura de deficit excesiv. Comisia Europeană consemnează că autoritățile au transmis la 30 aprilie 2026 raportul privind măsurile întreprinse. Recomandările pentru 2026 includ reducerea deficitului, îmbunătățirea colectării TVA și a impozitului pe profit, controlul investițiilor publice și reforma salarizării publice și a pensiilor.
Aceste recomandări arată că ajustarea nu se limitează la reducerea cheltuielilor dintr-un singur an. Ea presupune și creșterea calității veniturilor bugetare, controlul costurilor recurente și o selecție mai riguroasă a investițiilor.
În privința energiei, Comisia Europeană estima că măsurile din 2026, inclusiv reducerea temporară a accizei la motorină și ajutoarele țintite pentru anumite categorii de fermieri și companii, au un cost bugetar sub 0,1% din PIB în scenariul de bază. Instituția avertizează că măsurile largi și netargetate pot fi mai costisitoare și mai puțin eficiente social.
Acest punct se potrivește cu recomandarea lui Mosnianu privind protecția socială țintită. Studiul nu oferă însă o evaluare microeconomică a beneficiarilor și nu poate demonstra care măsuri au avut cel mai mare efect asupra gospodăriilor vulnerabile.
BNR a menținut rata de politică monetară la 6,50% din august 2024, potrivit studiului și OECD. Mosnianu consideră adecvată menținerea unei poziții restrictive, deoarece anticipațiile inflaționiste și șocurile interne nu dispăruseră.
O dobândă ridicată poate contribui la temperarea cererii, la stabilizarea anticipațiilor și la reducerea presiunilor asupra cursului. În același timp, ea crește costul creditării pentru populație și companii și poate amâna consumul sau investițiile.
Conexiunea dintre fiscalitate și politica monetară este, astfel, importantă. Dacă deficitul rămâne ridicat, banca centrală poate fi nevoită să păstreze mai mult timp o politică restrictivă. Dacă ajustarea fiscală este prea rapidă într-o economie deja slabă, costul asupra activității poate deveni mai pronunțat.
Datele disponibile până la 5 noiembrie 2026 indică o consolidare fiscală reală, dar insuficientă pentru a inversa imediat traiectoria datoriei publice. Comisia Europeană proiectează reducerea deficitului de la 7,9% la 6,2% din PIB, însă datoria ar urma să crească la 61,6% din PIB la sfârșitul anului.
Politica monetară restrictivă a BNR și măsurile fiscale au contribuit la temperarea presiunilor, dar costul este vizibil în consumul privat și în activitatea economică. Funcționează, până acum, reducerea deficitului, menținerea unei politici monetare prudente și sprijinul investițiilor europene.
Aceste măsuri nu sunt însă suficiente pentru o stabilizare rapidă. Inflația rămâne cea mai ridicată din UE, procedura de deficit excesiv continuă, iar necesarul de finanțare și cheltuielile cu dobânzile mențin presiunea asupra bugetului. Evaluarea finală depinde de execuția măsurilor și de datele bugetare definitive.
Surse: Cristian Mosnianu, „Inflation in Romania in 2026: Causes, Dynamics and Economic Policy Implications”; Eurostat, inflația anuală în septembrie 2026; Comisia Europeană, prognoza economică pentru România; Comisia Europeană, procedura de deficit excesiv pentru România; OECD, analiza macroeconomică a României; Banca Mondială, context economic pentru România; Comisia Europeană, măsuri privind energia și sprijinul țintit.
