În economiile neolitice analizate de Marin Cârciumaru, producția vegetală nu apare ca un sistem bazat pe o singură cultură. Grâul și orzul domină multe dintre probe, dar sunt însoțite de leguminoase, mei, secară și plante culese. În unele cazuri, modul de asociere a boabelor sugerează practici agricole distincte sau utilizări diferite ale recoltelor. Acestea sunt principalele concluzii analitice ale studiului „Neolithic paleobotany of Romania”, publicat de Marin Cârciumaru în revista Cercetări Arheologice, în 2000.
Autorul lucrează cu material arheobotanic provenit din mai multe civilizații și așezări. Sunt analizate boabe carbonizate, semințe, impresiuni de plante pe ceramică și loturi păstrate în vase, silozuri, gropi sau alte contexte arheologice. Metoda permite identificarea speciilor și compararea ponderii lor în probe, însă nu oferă automat o măsură a producției totale sau a productivității agricole.
În cadrul civilizației Starčevo-Criș, cercetarea identifică la Hărman trei forme de grâu: Triticum monococcum, T. dicoccum și T. spelta. La Glăvănești Vechi, o impresiune de Aegilops cf. speltoides pe ceramică oferă o altă categorie de dovadă. Pentru civilizația Vinča-Turdaș, loturile de la Liubcova arată predominanța lui T. dicoccum, prezența lui T. monococcum la aproximativ 10% și existența lui T. aestivum.
Tot la Liubcova este menționat orzul Hordeum vulgare, prima apariție de acest tip indicată de autor pentru teritoriul românesc. Leguminoasele sunt reprezentate de linte și de plante din genul Vicia. Diferența dintre vase este relevantă pentru interpretarea funcției economice a loturilor: într-un recipient, cerealele și leguminoasele au proporții apropiate; într-altul, cerealele reprezintă numai 7%. Cârciumaru sugerează că primul amestec putea fi alimentar, iar al doilea putea proveni dintr-o recoltare comună sau dintr-un sistem în care culturile erau alternate. Ipoteza nu este demonstrată direct de probe.
În așezarea de la Parța, orzul și diferitele forme de grâu apar pe suprafețe agricole distincte. La Cârcea, în mediul Dudești, se regăsesc mai multe specii de grâu, orz și probabil mazăre. Aceste date indică o economie cu portofoliu agricol divers, dar dimensiunea economică a fiecărei culturi nu poate fi extinsă la întreaga comunitate pe baza probelor disponibile.
Pentru Boian, probele analizate provin din Grădiștea Ulmilor, Vlădiceasca și Hârșova. Se menține utilizarea grâului T. monococcum și T. dicoccum, în timp ce T. spelta capătă o pondere importantă în estul Bărăganului. Orzul golaș și lintea completează spectrul identificat. Produsele agricole erau depozitate în vase mari de lut și apoi măcinate pentru consum.
La Radoveanu, în etapa de tranziție spre Gumelnița, predomină din nou T. monococcum și T. dicoccum, alături de T. aestivum și de o reprezentare ceva mai bună a lui T. spelta. În situl de la Izvoarele, asocierea dintre Hordeum vulgare și T. dicoccum este folosită pentru a susține posibilitatea unei însămânțări duble sau a unei practici similare. Și aici autorul formulează o interpretare, nu o certitudine operațională.
Cazul cel mai sugestiv pentru organizarea stocurilor este Poduri, în aria Precucuteni. Cerealelor identificate în locuințe, vase și structuri de depozitare li se adaugă silozuri cu o compoziție aparent specializată. Un siloz era dominat de orz, altul de T. aestivum, iar altele de T. monococcum și T. dicoccum. Dimensiunea boabelor susține ipoteza că loturile mari din vase puteau fi păstrate pentru însămânțare, în timp ce loturile din silozuri erau destinate consumului.
În siturile Cucuteni, grâul și orzul apar în combinații care pot fi explicate prin rotația culturilor. În probe dominate de T. dicoccum apar mici cantități de orz, iar în probe dominate de orz se găsesc boabe de T. dicoccum, uneori însoțite de T. monococcum. Cârciumaru interpretează aceste specii minoritare ca posibile resturi ale culturii din anul anterior, rămase pe teren. Alternativ, amestecul poate reflecta recoltarea sau procesarea, motiv pentru care concluzia trebuie tratată prudent.
La Văleni sunt atestate secara și meiul, iar la Preuțești apar orzul și Avena sativa. În alte situri Cucuteni, loturile din vase conțin mai multe specii în proporții relativ apropiate; autorul le consideră, în anumite cazuri, destinate consumului prin fierbere. În zona Gumelnița, orzul este atestat în mai multe așezări, inclusiv în cantități mari la Teiu, în structuri interpretate drept magazii. La Căscioarele, leguminoasele au o prezență importantă, iar la Vlădiceasca se observă o varietate de grâu și orz.
Studiul identifică și plante care nu intră direct în categoria culturilor de bază: ghinde, fructe de Prunus cf. institia, chenopodiu utilizat ca hrană și semințe de Lithospermum purpureo-coeruleum, folosite la podoabe. Astfel, economia vegetală reconstituită include atât producția agricolă, cât și exploatarea unor resurse sălbatice sau utilizarea unor plante în scopuri nealimentare.
Limita centrală este caracterul fragmentar al arhivei arheologice. Arderea poate conserva unele produse, dar nu pe toate, iar probele provin din contexte particulare, nu din inventare complete ale producției. În plus, identificarea unor boabe apropiate morfologic, precum cele asociate cu Triticum dicoccoides, nu permite întotdeauna stabilirea originii lor: pot proveni din plante sălbatice sau din forme cultivate ajunse într-o stare sălbăticită. Studiul oferă, prin urmare, mecanisme economice posibile și diferențe regionale documentate, fără a cuantifica veniturile, randamentele sau dimensiunea piețelor neolitice.
