STUDIU. Dragomir: Randamentul culturilor explică foarte puțin variația emisiilor agricole de PM
STUDIU. Dragomir: Productivitatea agricolă nu a redus automat poluarea cu PM2.5 și PM10

Într-o analiză economică a relației dintre eficiența producției agricole și poluarea atmosferică, indicatorul-cheie nu confirmă o legătură puternică. Pentru România, între 2010 și 2022, productivitatea medie a culturilor a fost corelată foarte slab cu emisiile agricole de PM10 și PM2.5.

Rezultatul provine din studiul Impact of Agricultural Crop Productivity on PM 2.5 and PM 10 Pollution Levels in Romania, semnat de Carmelia Mariana Bălănică Dragomir și Cecilia Șerban și publicat în 2025 în Inżynieria Mineralna. Autorii examinează simultan evoluția producției agricole, a suprafețelor cultivate și a emisiilor de particule.

O comparație între două serii de date

Metodologia este construită pe două seturi de date armonizate anual. Primul cuprinde emisiile de PM10 și PM2.5 provenite din agricultură, raportate în tone de Institutul Național de Statistică în cadrul Convenției privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi. Al doilea include productivitatea medie, în tone la hectar, pentru principalele categorii de culturi.

Au fost analizate cerealele pentru boabe, leguminoasele pentru boabe, plantele oleaginoase, soia, sfecla de zahăr, cartofii, legumele, furajele perene și rădăcinoasele furajere. Variabilele au fost evaluate prin coeficientul Pearson, care variază de la -1 la +1. Un coeficient apropiat de zero indică absența unei asocieri liniare relevante, dar nu exclude alte tipuri de relații și nu probează cauzalitatea.

Inventarul emisiilor agricole utilizat în cercetare acoperă mai multe activități: aplicarea îngrășămintelor organice, gunoiul de grajd și nămolurile, reziduurile de cultură, emisiile indirecte din solurile gestionate, operațiunile din fermă, transportul produselor, utilizarea pesticidelor și arderea resturilor vegetale. Această diversitate este importantă pentru interpretarea rezultatului: productivitatea nu este un substitut pentru măsurarea fiecărei surse de emisii.

Productivitate în creștere, dar vulnerabilă

Suprafața agricolă cultivată a oscilat de la circa 7,8 milioane de hectare în 2010 la aproximativ 8,7 milioane în 2019, apoi a revenit la aproape 8 milioane în 2022. Cerealele au dominat structura suprafețelor, cu 5,1-5,6 milioane de hectare. Plantele oleaginoase au crescut de la 1,4 milioane la peste 1,7 milioane de hectare, în timp ce sfecla de zahăr a coborât până la 8.888 de hectare în 2022, față de peste 20.000 în 2010.

Producția de cereale a atins peste 31,5 milioane de tone în 2018 și a scăzut la aproximativ 18,15 milioane de tone în 2020, anul afectat de secetă. În calculul randamentelor medii pe perioada analizată, sfecla de zahăr a avut 37,37 tone la hectar, rădăcinoasele furajere 26,13 tone la hectar, iar cartofii 15,81 tone la hectar. Leguminoasele pentru boabe și furajele perene au avut cele mai mici productivități medii dintre categoriile analizate.

Autorii descriu o tendință generală pozitivă pentru productivitatea mai multor culturi, în special cereale, oleaginoase și cartofi. Totuși, variațiile de la un an la altul arată expunerea sectorului la condițiile climatice. Această vulnerabilitate limitează orice interpretare simplă a legăturii dintre randamente și emisii.

Ce spun coeficienții

Coeficientul Pearson este -0,045 pentru PM10 și -0,137 pentru PM2.5. Ambele valori sunt negative, dar foarte apropiate de zero. Concluzia statistică este că modificările productivității au avut o asociere liniară mică sau aproape inexistentă cu evoluția emisiilor agricole de particule.

Autorii observă că sporurile de productivitate nu au fost însoțite de creșteri corespunzătoare ale emisiilor. În anumite intervale, productivitatea mai mare a coincis cu reduceri marginale ale emisiilor. Lucrarea indică drept posibile explicații îmbunătățirea tehnologiilor, gestionarea mai eficientă a terenurilor și inputurilor sau schimbarea strategiilor operaționale. Formularea rămâne prudentă: aceste elemente sunt interpretări plauzibile, nu efecte identificate separat printr-un model cauzal.

De aici rezultă implicația economică principală. Performanța măsurată în tone la hectar nu descrie integral costul de mediu al producției. Pentru analiza eficienței sectorului sunt relevante și tehnologia utilajelor, lucrările solului, îngrășămintele, pesticidele și clima. Concluzia studiului este că productivitatea în creștere nu este suficientă pentru reducerea emisiilor.

Lucrarea propune, la nivel de concluzie, combinarea obiectivelor de producție cu tehnologii cu emisii reduse, lucrări de conservare a solului, bune practici agricole și reglementări de mediu. Limitele trebuie păstrate în prim-plan: analiza este națională, anuală și corelațională, iar perioada acoperă 2010-2022. Rezultatele nu cuantifică separat contribuția fiecărei activități agricole și nu demonstrează că o anumită măsură produce o anumită reducere a poluării.

Sursa: Impact of Agricultural Crop Productivity on PM 2.5 and PM 10 Pollution Levels in Romania

Alte articole

Economistii.ro este un proiect media non-profit dedicat promovării unei noi economii axate pe echitate, pe respectul față de ființa umană, față de resursele materiale și imateriale ale României.
@2025 economistii.ro - Toate drepturile rezervate