

România a cheltuit în 2025 circa 10,08 miliarde de lei pentru cercetare și dezvoltare, potrivit datelor Institutului Național de Statistică prezentate de HotNews. Suma este mai mare decât în 2024, însă comparația în bani curenți trebuie privită prin filtrul inflației. Raportată la economie, finanțarea a rămas la 0,52% din PIB, în timp ce media Uniunii Europene a fost de 2,2%. Structura finanțării arată o dependență mai mare de companii decât de bugetul public.
În 2024, cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare au fost de 8,08 miliarde de lei. Creșterea până la 10,08 miliarde de lei în anul următor înseamnă aproape 25% în termeni nominali, dar nu poate fi interpretată integral ca o majorare reală a resurselor.
Inflația a redus o parte din avansul măsurat în lei. În raport cu dimensiunea economiei, cercetarea a primit doar 0,52% din PIB, echivalentul a aproximativ 5 lei din fiecare 1.000 de lei produși în România. La nivelul Uniunii Europene, media a ajuns la 2,2% din PIB, potrivit Eurostat, ceea ce plasează România printre statele cu cele mai reduse alocări.
Structura banilor este unul dintre principalele elemente ale tabloului prezentat de datele statistice. Firmele au furnizat 64,9% din fondurile pentru cercetare și dezvoltare, în special pentru activități desfășurate în propriile laboratoare și departamente.
Sectorul public a acoperit 24% din total, iar aproape 9% au provenit din străinătate, cu o orientare importantă către universități. Calculată ca pondere în PIB, contribuția privată a fost de 0,35%, față de 0,17% pentru sectorul public.
Distribuția arată că mediul de afaceri susține cea mai mare parte a efortului financiar. Totuși, finanțarea privată este concentrată în proiecte apropiate de activitatea comercială a companiilor, în timp ce cercetarea publică are, de regulă, un rol important în infrastructură, formare și proiecte cu rezultate pe termen mai lung.
Aproximativ 88% din cheltuieli au fost curente, incluzând salarii, materiale și utilități. Cea mai mare parte a acestei componente a fost destinată personalului implicat direct în cercetare.
Investițiile au avut totuși cel mai rapid ritm de creștere. Acestea au ajuns la aproape 1,2 miliarde de lei, cu circa 63% peste nivelul din 2024. Aproximativ patru cincimi din investiții au fost direcționate către echipamente și aparatură, elemente esențiale pentru capacitatea tehnică a laboratoarelor.
La sfârșitul lui 2025, în activități de cercetare lucrau 52.393 de persoane, cu 3,6% mai multe decât cu un an înainte. Creșterea a venit aproape integral din mediul privat, unde au fost adăugați peste 1.400 de oameni, în timp ce efectivele institutelor de stat au rămas aproape neschimbate.
Dintre angajați, 33.251 erau cercetători propriu-ziși, iar 38,5% din total aveau doctorat. Femeile reprezentau 45,7% dintre angajați și 51,6% dintre persoanele cu doctorat. Datele arată însă și o utilizare incompletă a forței de muncă: doar 72% lucrau cu normă întreagă. Transformat în echivalent normă întreagă, efectivul ajunge la aproximativ 37.700 de persoane.
Datele indică o creștere nominală a resurselor, dar nu și o apropiere semnificativă de standardul european. Pentru cercetarea din România, diferența nu este doar una de volum, ci și de structură: firmele susțin cea mai mare parte a efortului, în timp ce finanțarea publică rămâne limitată, iar o parte importantă a resurselor acoperă costurile curente.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de HotNews.ro.







