Mulțimile mari care exprimă public opinii xenofobe pot semnala că astfel de convingeri sunt acceptabile din punct de vedere social sau mainstream, influențând pe alții să considere acest comportament normal.

Libertatea de exprimare este un pilon fundamental al democrației. Dar protestele publice care dau glas opiniilor extremiste dezvăluie un compromis îngrijorător între libertățile civile și siguranța publică. Atunci când protestele promovează ideologii xenofobe, acestea pot duce la o creștere a violenței împotriva minorităților.

Ne concentrăm asupra Germaniei, unde protestele de extremă dreapta, cele mai proeminente fiind conduse de mișcarea PEGIDA (Europeni Patrioți Împotriva Islamizării Occidentului), au câștigat amploare. De la marele aflux de refugiați din 2015, PEGIDA a atras în mod regulat zeci de mii de demonstranți, devenind cea mai mare mișcare de dreapta din Germania de la Al Doilea Război Mondial încoace.

Folosind date săptămânale detaliate din 84 de locații de protest între 2015 și 2020, am examinat legătura dintre prezența la protestele PEGIDA și infracțiunile motivate de ură împotriva minorităților. Pentru a izola impactul cauzal al mărimii protestului, am folosit vremea plăcută în zilele programate de protest ca factor quasi-aleatoriu care crește participarea. Constatările noastre arată că o creștere de 25% a prezenței mai mult dublează șansa ca o infracțiune motivată de ură să aibă loc în aceeași municipalitate în cursul acelei săptămâni.

Dovezile sugerează că mulțimile mari care exprimă public opinii xenofobe pot transmite un semnal puternic: că astfel de opinii sunt acceptabile social sau chiar mainstream. Această percepție poate încuraja indivizii predispuși la violență să acționeze conform convingerilor lor.

Este important de menționat că aceste infracțiuni motivate de ură nu sunt izolate sau făcute la impuls. Ele sunt adesea comise de infractori recidiviști cunoscuți și continuă luni de zile după proteste. Mai mult, efectul nu se limitează la locațiile protestelor. Violența se răspândește prin rețelele sociale, în special cele de dreapta, și prin proximitatea față de alte orașe. Acoperirea media și discuțiile online despre protestele PEGIDA amplifică și mai mult impactul.

O altă constatare izbitoare este lipsa contra-protestelor fizice. În timp ce sentimentul pro-refugiați este vizibil pe rețelele sociale, în special pe Twitter, demonstrațiile în persoană împotriva PEGIDA sunt rare. Această lipsă de opoziție vizibilă poate da impresia că intoleranța se confruntă cu puțină rezistență, legitimând și mai mult opiniile extremiste.

Studiul nostru evidențiază o consecință adesea trecută cu vederea a permiterii protestelor extremiste: o creștere a violenței împotriva minorităților. Acest lucru are implicații serioase pentru democrațiile din întreaga lume care se confruntă cu o creștere a mișcărilor de extremă dreapta. Chiar și mici diferențe în sprijinul inițial pentru ideologiile xenofobe pot pune comunitățile pe căi foarte diferite în ceea ce privește violența.

Factorii de decizie politică și societatea civilă trebuie să se confrunte cu întrebări dificile, dar esențiale: Cum pot democrațiile să protejeze libertatea de exprimare fără a lăsa ca această libertate să devină un scut pentru incitarea la violență?

Sugerăm protecții specifice pentru minoritățile din zonele afectate de protestele extremiste. Instituțiile media ar trebui să reflecteze cu atenție asupra modului în care reportajele lor pot răspândi involuntar mesaje xenofobe. Iar societatea civilă ar trebui să acorde prioritate construirii unor contra-narațiuni puternice, vizibile și pașnice, atât online, cât și în spațiile publice, pentru a combate ideile extremiste.

Provocarea este de a proteja pe cei care își exprimă dezacordul, recunoscând în același timp momentul în care discursul începe să erodeze chiar libertățile pe care democrația promite să le apere.

Sulin Sardoschau and Annalí Casanueva-Artís, IZA World of Labour.