Reintroducerea contribuției de sănătate (CASS) de 10% pentru pensiile care depășesc 4.000 de lei, anunțată de Executivul condus de Ilie Bolojan, a declanșat o undă de șoc în rândul populației vârstnice și a ridicat semne de întrebare privind sustenabilitatea și echitatea fiscală a măsurii. Această decizie vine în contextul în care România se confruntă cu presiuni semnificative pentru reducerea deficitului bugetar, estimat la 6,3% din PIB la finalul lui 2024, adică peste 100 de miliarde de lei.
Potrivit Ministerului Finanțelor, România trebuie să reducă deficitul bugetar sub 3% în următorii 2-3 ani pentru a evita sancțiuni dure din partea Comisiei Europene. În acest context, guvernul caută surse rapide de venit. Pensiile mai mari de 4.000 de lei au devenit o țintă facilă, fiind percepute ca venituri „mari”, deși în realitate sunt rezultatul unei contribuții de decenii în muncă și impozite.
Potrivit datelor Casei Naționale de Pensii, în România există aproximativ 970.000 de pensionari care încasează lunar pensii brute peste pragul de 4.000 lei. Aplicarea contribuției de 10% pentru partea care depășește acest prag înseamnă pierderi semnificative:
| Pensie brută | Pensie netă după CASS (estimativ) | Pierdere lunară | Pierdere anuală |
|---|---|---|---|
| 4.000 lei | 3.855 lei | 145 lei | 1.740 lei |
| 5.000 lei | 4.500 lei | 500 lei | 6.000 lei |
| 6.000 lei | 5.400 lei | 600 lei | 7.200 lei |
| 7.500 lei | 6.750 lei | 750 lei | 9.000 lei |
Contribuția se aplică doar sumei care depășește 4.000 lei, dar, în practică, suma pierdută lunar este considerabilă și se simte puternic în bugetul personal, în special în rândul pensionarilor care susțin cheltuieli medicale sau întrețin rude în gospodărie.
Conform unor estimări preliminare, această măsură ar putea aduce la buget între 4 și 6 miliarde de lei anual, în funcție de aplicarea exactă și evitarea unor posibile contestații în instanță. Reamintim că o măsură similară a fost anulată de Curtea Constituțională în 2022, care a decis că impozitarea suplimentară a pensiilor contributive nu poate fi făcută arbitrar, fără garantarea echității fiscale și a protecției sociale.
Într-un gest care a stârnit nedumerire, ministrul Muncii a declarat că „nu poate evalua în acest moment impactul măsurii asupra nivelului pensiilor din țară”, deși decizia a fost deja comunicată public. Mai grav, nici Ministerul Finanțelor nu a prezentat un document oficial de fundamentare, anunțând doar că „impactul va fi prezentat ulterior”.
Reprezentanții sindicatelor pensionarilor au calificat măsura drept o „tăiere fiscală mascată” și au cerut Guvernului să adopte soluții structurale pentru reducerea deficitului:
În schimb, Executivul a preferat măsura simplă și cinică: să taxeze din nou populația vulnerabilă pentru a salva deficitul, fără a atinge sursele reale de dezechilibru bugetar.
Într-o economie în care inflația a redus puterea de cumpărare a pensiilor cu peste 15% în ultimii doi ani, iar medicamentele, energia și coșul de bază se scumpesc constant, această decizie reprezintă un atac direct la siguranța financiară a unei categorii sociale deja expuse.
Statul român a eșuat în reforme, în colectare și în controlul cheltuielilor. Acum, caută să se salveze pe spinarea pensionarilor, a celor care au muncit și au contribuit zeci de ani la sistem. Este o alegere economică simplă, dar profund nedreaptă.
România are nevoie de consolidare fiscală, dar nu pe spatele seniorilor. Nu poți construi un buget sustenabil umilind și penalizând tocmai cetățenii care au construit această țară.