Exporturile de țiței din Orientul Mijlociu s-au apropiat de nivelurile de dinaintea războiului. Totuși, piața petrolului nu funcționează în condiții normale. Navele comerciale traversează zone expuse atacurilor, protecția militară americană este costisitoare, iar disponibilitatea ei pe termen lung rămâne incertă.
În plus, statele au folosit rezerve pentru a susține aprovizionarea, în timp ce rafinăriile lucrează aproape de capacitatea maximă. Prin urmare, fluxurile fizice de petrol nu reflectă întreaga presiune acumulată asupra transportului, producției și produselor finite.
Riscul principal este concentrat în jurul Strâmtorii Ormuz, pasaj esențial pentru transporturile din Golf. Potrivit sursei citate, cel puțin 16 nave au fost atacate în cursul lunii, astfel că operatorii trebuie să compare economiile oferite de traseu cu pericolele asumate.
Înaintea conflictului, Strâmtoarea Ormuz era ruta eficientă pentru exporturile Kuweitului și Irakului, precum și pentru cea mai mare parte a livrărilor saudite. După închiderea de facto a pasajului, Arabia Saudită a apelat la conducta Est-Vest și la porturile de la Marea Roșie.
Totuși, nici această alternativă nu a rămas ferită de atacuri. Conducta saudită a fost lovită în septembrie și închisă temporar, iar traficul prin Bab al-Mandab a devenit mai riscant. Deși reparațiile au permis reluarea fluxurilor, problema transportului sigur a rămas.
Sprijinul naval american a contribuit la creșterea exporturilor, deoarece a ajutat petrolierele să traverseze zona. Pe de altă parte, operațiunea implică costuri ridicate și nu poate continua la nesfârșit. Dacă protecția se reduce, presiunea asupra rutelor comerciale și asupra primelor de risc poate reveni rapid.
Statele și producătorii au folosit stocuri pentru a menține aprovizionarea. În martie, zeci de țări au participat la cea mai amplă eliberare coordonată de rezerve, potrivit materialului citat. Efectul măsurii începe însă să scadă, deoarece rezervele disponibile nu sunt nelimitate.
Problema nu ține doar de cantitatea de țiței extrasă, ci și de transformarea acestuia în produse finite. Capacitatea de rafinare este utilizată intens, iar lipsa instalațiilor disponibile a împins prețul motorinei la niveluri record în mai multe regiuni, inclusiv în Statele Unite.
În acest context, aprobarea unor importuri de motorină rusească de către administrația Trump este prezentată ca o soluție cu efect limitat asupra prețurilor globale. Măsura poate suplimenta temporar oferta, însă nu elimină blocajele de transport și deficitul de rafinare.
Prețul de referință al petrolului era indicat la aproximativ 104 dolari pe baril, față de mai puțin de 70 de dolari înaintea războiului. În același timp, revenirea cumpărăturilor Chinei poate amplifica presiunea asupra unei piețe în care rezervele sunt deja reduse.
Așadar, exporturile mai mari nu repară vulnerabilitățile logistice și militare acumulate în regiune. Cât timp rutele alternative rămân expuse, rezervele se diminuează, iar sprijinul american are o durată incertă, piața petrolului va rămâne într-un regim de risc, nu într-unul normal.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Digi24.
