China se apropie de pragul economiilor cu venituri mari, însă această clasificare nu descrie automat situația financiară a majorității populației. În centrul dilemei economice a Chinei se află diferența dintre venitul mediu, distribuția câștigurilor și capacitatea gospodăriilor de a consuma. O analiză prezentată de Digi24, pe baza unei evaluări Bloomberg, arată că dezvoltarea spectaculoasă de după aderarea la Organizația Mondială a Comerțului nu a eliminat vulnerabilitățile sociale.
Potrivit sursei, economia Chinei a crescut de la aproximativ 1,3 trilioane de dolari în 2001 spre aproape 20 de trilioane de dolari, iar exporturile s-au majorat de 13 ori în ultimii 25 de ani. Beijingul a susținut că politicile sale au contribuit la scoaterea a aproape 800 de milioane de oameni din sărăcia extremă începând din 1978.
Totuși, comparațiile depind decisiv de pragul folosit. China a utilizat un nivel de 2,30 dolari pe zi pentru măsurarea sărăciei, în timp ce Banca Mondială aplică economiilor bogate un prag de 30 de dolari pe zi, potrivit materialului citat. La acest nivel, cetățeanul chinez mediu s-ar afla mult sub limita respectivă. Cele două statistici nu se contrazic neapărat, dar măsoară realități economice diferite.
Problema este accentuată de distribuția veniturilor. În 1978, primele 10% dintre gospodării și jumătatea inferioară a populației obțineau fiecare aproximativ un sfert din venitul național. De atunci, ponderea grupului superior a trecut de 40%, în timp ce cea a jumătății inferioare a coborât sub 14%, conform datelor prezentate de Digi24.
O asemenea structură limitează consumul intern. Familiile care se confruntă cu venituri incerte tind să economisească mai mult și să cheltuie mai puțin, inclusiv pentru a se proteja de costurile medicale, educaționale sau de pensionare. În consecință, producția industrială nu este absorbită integral pe piața locală, iar surplusul este direcționat către export.
Efectele se văd în industriile strategice. China produce, potrivit sursei, peste 70% dintre automobilele electrice, 80% dintre baterii și 80% dintre panourile solare la nivel mondial. Pe măsură ce exporturile se mută către produse tehnologice, acestea intră în competiție directă cu sectoare protejate din economiile dezvoltate, ceea ce poate amplifica tarifele și blocurile comerciale.
Îmbătrânirea populației adaugă o constrângere pe termen lung. Până în 2035, numărul pensionarilor din China ar putea ajunge la 400 de milioane, iar cheltuielile pentru pensii și servicii medicale ar urma să crească. Această evoluție va pune presiune pe buget și pe populația activă, într-un moment în care modelul bazat pe exporturi întâmpină deja bariere externe.
Materialul citat leagă și evoluția clasei de mijloc de stabilitatea politică. Protestele din 2022 au izbucnit în centre urbane și universitare importante, nu doar în zonele sărace, iar cazul lui Jack Ma este prezentat ca exemplu al relației tensionate dintre capitalul privat și autorități. Aceste interpretări aparțin analizei Bloomberg preluate de Digi24 și nu reprezintă o măsurătoare directă a intențiilor politice ale populației.
Pentru Beijing, provocarea nu mai este doar să producă mai mult, ci să transforme creșterea într-un venit distribuit mai larg și într-un consum intern solid. Altfel, succesul industrial și apropierea de categoria economiilor bogate pot coexista cu vulnerabilități sociale și demografice persistente.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Digi24.
