Premierul Ilie Bolojan pregăteşte cel de-al doilea pachet de măsuri fiscal-bugetare, care urmează să fie asumat în faţa Parlamentului. Problema majoră semnalată de mediul de afaceri şi de analişti este absenţa unui document oficial care să detalieze măsurile propuse. Reformele sunt anunţate în spaţiul public, însă fără un plan concret şi fără explicaţii privind impactul economic şi social.
În mod normal, orice pachet de reforme ar trebui să fie însoţit de analize de impact, date statistice şi consultări publice. În lipsa acestora, deciziile guvernamentale sunt percepute drept arbitrare şi riscante. Economia, educaţia, sănătatea şi administraţia pot fi afectate direct, însă nimeni nu are o imagine clară asupra costurilor sau beneficiilor reale ale reformelor.
Guvernul transmite constant mesaje despre necesitatea „marilor reforme”, însă acestea rămân la stadiul de deviză. „Pachetul 2” devine astfel încă un exemplu al modului în care România funcţionează mai mult pe baza declaraţiilor oficiale decât pe baza unor planuri strategice. Mediul de afaceri şi societatea civilă sunt lăsate să anticipeze posibilele efecte, într-un climat dominat de incertitudine.