Într-un context marcat de dezechilibre fiscale grave, guvernul PSD–PNL–USR–UDMR a luat o decizie cu impact devastator pentru economia reală: suspendarea plăților către investiții publice. Măsura vine în urma vidului de lichiditate de la Trezoreria Statului și afectează mii de firme din construcții, infrastructură, agricultură și servicii, care își desfășurau activitatea în baza contractelor cu instituțiile publice.

Este o mișcare care nu doar blochează dezvoltarea, ci alimentează o criză economică autoindusă. Departe de a fi o întâmplare administrativă, suspendarea generalizată a plăților către mediul privat are toate trăsăturile unui colaps planificat, cu victime colaterale în întreaga economie.

Cifrele care definesc criza

• Valoarea contractelor în derulare cu statul (lucrări de infrastructură, proiecte PNDL, investiții prin PNRR, achiziții publice locale): peste 32 miliarde lei, potrivit datelor de la Ministerul Finanțelor și ANAP.
• Sumele restante estimate la începutul lunii iulie 2025: între 7,5 și 9 miliarde lei, doar în sectorul lucrărilor publice și construcții civile.
• Număr estimativ de firme afectate direct: peste 18.000, din care minimum 3.500 în risc major de insolvență până în septembrie.
• Impact potențial în ocuparea forței de muncă: peste 120.000 de locuri de muncă expuse riscului, în special în județele în care economia locală depinde de lucrările publice (ex: Bacău, Teleorman, Dolj, Vaslui, Giurgiu).

Cine suferă?

Cele mai afectate sunt firmele mici și mijlocii, subcontractori și antreprenori generali care execută lucrări pentru stat. Acestea au fost încurajate în ultimii ani să acceseze fonduri publice, să se împrumute pentru dotări și să angajeze personal, în baza unui parteneriat „predictibil” cu statul. Azi, același stat nu-și onorează angajamentele contractuale, dar cere plata taxelor, contribuțiilor și a datoriilor fiscale fără întârziere.

Un antreprenor din județul Neamț, implicat în construcția unui campus școlar cu fonduri europene, declară:

„Statul mi-a cerut să respect termenele, să fac plăți către furnizori, să păstrez angajații. Eu mi-am făcut treaba. Ei nu. Nu doar că nu plătesc, dar nici nu comunică. Suntem tratați ca niște cerșetori, deși lucrăm legal și serios.”

Blocarea investițiilor: efecte în cascadă

Suspendarea plăților afectează întregul lanț economic, inclusiv:

• furnizorii de materiale de construcții;
• transportatorii și distribuitorii locali;
• sistemul bancar, care riscă să înregistreze întârzieri și neperformanță la creditele de investiții;
• bugetele locale, care se bazează pe cofinanțare și rambursări pentru proiectele în execuție.

Într-un climat deja marcat de incertitudini politice și inflație ridicată, această decizie a guvernului generează o undă de șoc ce se va propaga în toamnă în toate sectoarele economiei.

Statul plătește pensii speciale, dar nu facturi

Paradoxul este greu de ignorat: în timp ce plățile pentru drumuri, spitale, școli și rețele de utilități sunt suspendate, statul continuă să onoreze la termen pensiile speciale, indemnizațiile nejustificate și sporurile bugetarilor privilegiați.

Conform datelor oficiale:

• pensiile speciale au depășit în iunie 2025 pragul de 1,45 miliarde lei/lună;
• salariile din administrația centrală s-au majorat cu 9% în ultimul an, chiar în condițiile unui deficit bugetar record;
• cheltuielile cu „bunuri și servicii” pentru ministere și agenții au crescut cu peste 2 miliarde lei față de aceeași perioadă din 2024.

România alunecă într-o spirală a incompetenței

Guvernul actual nu a prezentat până la această oră un plan clar de prioritizare a plăților sau de reechilibrare bugetară. În schimb, a preferat să taie acolo unde doare mai puțin electoral, dar ucide motorul economiei reale: investițiile publice.

Băncile devin reticente în finanțarea companiilor cu expunere pe statul român, antreprenorii își retrag echipele din șantiere, iar unii constructori iau în calcul procese împotriva autorităților contractante pentru daune și dobânzi penalizatoare.

Concluzie: un guvern care penalizează economia pentru a-și salva imaginea

În loc să ofere soluții, guvernul refuză comunicarea publică, probabil în speranța că valul de falimente se va produce „în liniște”. Dar efectele se vor resimți nu doar la firme, ci și în șomaj, în scăderea colectării fiscale și în lipsa de încredere în statul român ca partener economic.

România este într-o situație în care statul însuși devine cel mai riscant actor economic. Și pentru acest lucru, prețul îl plătesc în final nu doar antreprenorii, ci toți cetățenii.