Inflația nu este doar o creștere a prețurilor. Inflația este o taxă ascunsă, aplicată fără vot, fără dezbatere publică și fără ca oamenii să înțeleagă imediat cine le ia banii din buzunar. Nu vine nimeni să îți spună că ți-a redus salariul, pensia sau economiile. Pur și simplu, într-o zi constați că aceiași bani valorează mai puțin.

Aceasta este forma cea mai perfidă de sărăcire. Ți se ia averea pe ascuns, mișelește, prin scăderea puterii de cumpărare. Ai aceeași sumă în cont, dar poți cumpăra mai puțin. Muncești la fel, dar trăiești mai greu. Strângi bani ani întregi, iar statul, prin risipă și politici greșite, îți topește economiile fără să îți ceară voie.

Când statul cheltuie mai mult decât produce economia, când se împrumută fără măsură și aruncă bani în consum electoral, nota de plată nu dispare. Ea se întoarce către oameni prin inflație, taxe mai mari, dobânzi mai scumpe și prețuri care cresc de la o lună la alta.

Inflația este impozitul celor neputincioși politic. Cei bogați își mută averea în active, terenuri, valută sau proprietăți. Cei simpli rămân cu salariul, pensia și economiile în lei, iar acestea sunt măcinate încet. De aceea inflația lovește cel mai dur în oamenii cinstiți, în salariați, în pensionari, în antreprenorii mici și în familiile care încearcă să trăiască decent.

Politicienii preferă inflația pentru că nu apare pe fluturașul de salariu ca o taxă nouă. Nu scrie nicăieri: „vi s-a confiscat 10% din puterea de cumpărare”. Dar exact asta se întâmplă. Inflația este confiscare fără hârtie, fără ștampilă și fără asumare.

De aceea, lupta cu inflația nu este doar o problemă tehnică. Este o problemă morală. Un stat care își permite să distrugă valoarea muncii cetățenilor săi prin risipă, împrumuturi și minciuni contabile nu mai este protectorul oamenilor, ci devine agresorul lor economic.

România are nevoie de disciplină bugetară, de reducerea risipei publice, de investiții productive și de o politică monetară care să apere valoarea muncii românilor. Pentru că o țară nu se ridică atunci când își sărăcește oamenii în tăcere, ci atunci când respectă munca, economiile și demnitatea lor.