Piața construcțiilor după PNRR intră într-o perioadă în care finanțarea, calendarul investițiilor și stabilitatea regulilor vor conta aproape la fel de mult ca numărul contractelor. Cristian Erbașu, citat de publicația CineConstruiește în urma unui interviu acordat IBC Focus, avertizează că un portofoliu consistent nu elimină riscurile de lichiditate. În opinia sa, întârzierile de plată, accesul dificil la credite și modificările legislative pot limita participarea firmelor românești la proiecte majore.
Potrivit sursei, antreprenorul consideră că valoarea contractelor nu asigură automat stabilitatea financiară a unei companii. Constructorii achită salarii, materiale și subcontractori înainte să încaseze facturile. Prin urmare, orice decalaj poate pune presiune pe fluxul de numerar.
Erbașu susține că băncile privesc sectorul construcțiilor ca pe unul cu risc ridicat. Fără credite și garanții suficiente, firmele pot întâmpina dificultăți în derularea lucrărilor de infrastructură, chiar dacă acestea au fost atribuite. Sursa avertizează că situația ar putea avantaja companiile străine, care au uneori acces mai larg la finanțare.
O a doua problemă este trecerea de la finanțarea prin PNRR la alte surse pentru proiectele publice. Cristian Erbașu nu descrie scenariul drept o repetare a prăbușirii pieței din 2009, dar consideră că o reducere rapidă a investițiilor ar fi greu de absorbit.
Firmele mici și specializate ar putea fi printre cele mai vulnerabile dacă rămân fără contracte. Potrivit avertismentului preluat de CineConstruiește, o pauză de unul sau doi ani poate destrăma echipele și poate scumpi reluarea activității. Efectele s-ar putea extinde de la antreprenorii generali către furnizori și subcontractori.
În evaluarea antreprenorului, relația dintre autorități și constructori s-a deteriorat prin eliminarea anticipată a unor facilități fiscale, reinterpretarea regulilor privind ajustarea contractelor și controale care generează litigii. Aceste afirmații exprimă poziția lui Cristian Erbașu și necesită verificare separată prin consultarea actelor normative și a situației fiecărui contract.
Problema economică invocată rămâne relevantă. Dacă regulile se modifică după asumarea lucrărilor, companiile suportă costuri care nu au fost incluse în estimările inițiale. În plus, întârzierile de plată și procedurile contestate pot transforma un proiect profitabil într-unul dificil de finanțat.
Sursa relatează și o posibilă schimbare în piața rezidențială, pe fondul unor programe europene pentru locuințe accesibile. În opinia lui Erbașu, dezvoltatorii concentrați pe segmentul tradițional ar putea resimți presiuni asupra prețurilor și modelelor de finanțare.
În același timp, deficitul de manageri și specialiști capabili să organizeze șantierele poate afecta termenele și calitatea execuției. Digitalizarea și inteligența artificială pot sprijini managementul, însă nu pot înlocui rapid echipele de teren și nici nu repară procedurile administrative nefuncționale.
Avertismentele lui Cristian Erbașu trebuie analizate ca opinii și confruntate cu evoluția contractelor, plăților și investițiilor publice. Totuși, mecanismul este clar: fără finanțare accesibilă, reguli stabile și un calendar credibil, volumul lucrărilor nu garantează sănătatea companiilor. Tranziția de după PNRR va testa rezistența financiară a executanților.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Cine construieste?.
