„În fiecare zi vindem doar o pâine, două. Pensiunile sunt goale, iar hainele nu le mai cumpără nimeni. Nu ne-a mai rămas nimic”, spune Gyongyi Horvath, proprietară de magazin din Praid.
Potrivit lui Nicolae Șoltuz, director de investiții Salrom, mina actuală este „compromisă”, iar refacerea ei presupune costuri uriașe, de ordinul zecilor de milioane de euro. Se discută redeschiderea unei exploatări într-un alt orizont, ceea ce ar presupune ani de studii, lucrări și fonduri nerambursabile.
„Ar fi mai convenabil economic redeschiderea unei alte locații, decât consolidarea celei vechi.”
Între timp, zona este monitorizată seismic, iar riscul de surpare persistă. Măsurile de evacuare și siguranță sunt menținute în vigoare de autorități.
Guvernul a promis sprijin pentru antreprenorii locali, dar ajutorul se limitează la 15% din cifra de afaceri pe 2023, ceea ce, în cele mai bune cazuri, acoperă doar o lună-două de cheltuieli curente.
„Este o măsură de avarie. Pierderile sunt uriașe și nu vor fi acoperite nici în 5 ani dacă mina nu se redeschide”, afirmă un expert regional în turism.
Dezastrul de la Praid nu este doar o catastrofă geologică. Este un eșec de planificare economică și de reacție a statului. Lipsa investițiilor în infrastructura minieră, întârzierea lucrărilor de urgență și lipsa unui plan de reconversie economică fac din Praid un simbol al vulnerabilității economiei locale în fața catastrofelor naturale.
Dacă lucrurile nu se schimbă rapid, comuna Praid riscă să se transforme într-un sat-fantomă, iar una dintre cele mai profitabile mine de sare din Europa Centrală va rămâne doar o pagină de istorie economică.