România traversează una dintre cele mai tensionate perioade din punct de vedere fiscal din ultimul deceniu. În ciuda promisiunilor repetate de stabilitate, consolidare bugetară și reforme, realitatea economică arată exact contrariul: deficitul bugetar crește alarmant, încasările fiscale rămân sub așteptări, iar presiunea pe populație și mediul privat este tot mai mare.

Guvernul a eșuat în mod repetat să respecte jaloanele asumate prin PNRR și angajamentele internaționale. România riscă acum sancțiuni din partea Comisiei Europene, după ce a depășit pragul de deficit de 3% din PIB impus de regulile europene, ajungând la peste 6% și fără o traiectorie clară de ajustare în următorii ani. Singura reacție vizibilă a fost aceea de a crește taxele și de a reduce facilitățile pentru întreprinderi și angajați, în loc să eficientizeze cheltuielile publice.

Majorările recente de taxe – TVA mărit pentru anumite categorii de produse, impozite suplimentare pentru IMM-uri, contribuții extinse pentru pensii și sănătate – au generat un climat economic tot mai ostil pentru mediul de afaceri. Antreprenorii români se plâng de impredictibilitate fiscală, lipsa consultărilor reale și un aparat birocratic care nu dă semne de reformă.

Investitorii străini privesc cu rezerve spre România, în special în contextul în care instabilitatea politică și lipsa de coerență guvernamentală devin cronice. Lipsa unei strategii economice pe termen lung, dublată de crizele succesive – de la sistemul energetic până la sănătate și educație – transformă România într-un mediu tot mai puțin competitiv în regiune.

Mai mult, politicile publice continuă să fie dominate de decizii populiste, luate în logica electorală, nu economică. Bugetul statului este sufocat de cheltuieli rigide, în special prin plata pensiilor speciale, a salariilor din sectorul public și a subvențiilor ineficiente. În loc să atace aceste puncte nevralgice, guvernanții preferă măsuri facile: să strângă șurubul la baza contribuabililor.

Inflația rămâne o altă problemă nerezolvată, cu efecte directe asupra puterii de cumpărare a populației. În timp ce BNR încearcă să tempereze inflația prin menținerea dobânzilor ridicate, guvernul adâncește dezechilibrele prin politici fiscale contradictorii și măsuri fără impact structural real.

Consecințele acestei situații sunt vizibile deja: reducerea consumului intern, scăderea investițiilor publice și private, amânarea proiectelor de infrastructură, migrarea capitalului și a forței de muncă în afara țării.

România riscă să rămână blocată într-un cerc vicios al subdezvoltării dacă nu își reformează urgent administrația publică, nu combate serios evaziunea fiscală și nu prioritizează investițiile reale în economie. Până atunci, nota de plată va continua să fie acoperită de românii care muncesc, plătesc și așteaptă, în zadar, ca statul să devină eficient și corect.