STUDIU. Române: claca, reprezentarea și rolul lui Radu Șapcă în economia politică a anului 1848
STUDIU. Române: cum a transformat Radu Șapcă revoluția de la 1848 într-o mișcare populară

În economia politică a revoluției de la 1848, problema clăcii nu era un detaliu social, ci una dintre temele care puteau transforma o mișcare a elitelor într-un proiect cu participare largă. Studiul dedicat preotului Radu Șapcă analizează tocmai această trecere: de la programul revoluționar la mobilizarea țărănimii din Romanați.

Lucrarea „Istoria aşa cum s‑a scris – eroi ai revoluţiei de la 1848: preotul Radu Șapcă din Romanaţi (Celei − Corabia)” îi are ca autori pe CRIFST al Academiei Române și pe Niculina Merceanu. A fost publicată în 2024, în revista Studii și Comunicări/DIS, și reconstruiește o biografie politică folosind surse de natură diferită.

De ce a contat Romanațiul

Potrivit studiului, declanșarea revoluției în Țara Românească a fost pregătită în mai multe puncte, între care București, Ocnele Mari, Telega și Islaz. Alegerea Islazului a fost legată de potențialul revoluționar al zonei, de situația grea a populației și de atitudinea favorabilă a unor garnizoane.

Județul Romanați este descris ca un spațiu cu tradiție de mobilizare țărănească. În acest cadru, Celeiul, unde trăia preotul Radu Șapcă, a devenit un centru de sprijin pentru revoluționari. Studiul consemnează condițiile de locuire ale satului, dominat de bordeie și de existența clăcașilor, fără a transforma aceste date într-o măsurătoare economică modernă. Ele funcționează ca elemente de context social pentru participarea la mișcare.

Radu Șapcă, născut în 1795 și hirotonisit în 1818, era un preot format în comunitatea rurală. În 1843, locuitorii din Celei l-au ales preot la biserica Sfântul Nicolae. Apartenența sa la sat și relația cu țăranii au făcut posibilă mobilizarea pe care liderii revoluției nu ar fi putut-o realiza doar prin rețele intelectuale sau militare.

Un program cu implicații economice

La Islaz, după sfințirea steagurilor și slujba oficiată de Radu Șapcă, Ion Heliade-Rădulescu a citit cele 22 de puncte ale Proclamației Guvernului Provizoriu. Studiul subliniază punctul referitor la emanciparea clăcașilor, care urmau să devină proprietari prin despăgubire.

Formula este relevantă pentru mecanismul propus: ieșirea din obligațiile clăcii era legată de modificarea regimului proprietății și de compensarea proprietarilor. Cercetarea nu oferă o estimare financiară a despăgubirilor și nici o analiză a impactului lor asupra bugetului sau producției agricole. Prin urmare, implicația economică poate fi descrisă doar la nivelul programului politic, nu ca rezultat măsurat.

După citirea proclamației, participanții au jurat să lucreze și să moară pentru realizarea ei. Guvernul Provizoriu l-a avut inițial în frunte pe Radu Șapcă, alături de Ștefan Golescu, Ion Heliade-Rădulescu, Christian Tell, Gheorghe Magheru și Nicolae Pleșoianu. Primul act a fost o scrisoare către domnitorul Gheorghe Bibescu, prin care se cerea sprijin pentru reforme structurale.

Excluderea lui Radu Șapcă din lista guvernului arată o problemă de reprezentare. Deși avea autoritate asupra comunității și contribuise la aducerea țărănimii în mișcare, a fost înlocuit cu mitropolitul Neofit al II-lea deoarece nu deținea diplome oficiale și era considerat neștiutor de carte. În termenii studiului, influența socială și validarea instituțională nu au coincis.

Costul politic al participării

După înfrângerea revoluției, Radu Șapcă a fost arestat la 6 octombrie 1848. A fost ținut la Mitropolie și la Văcărești, iar comisia de anchetă l-a declarat, la 9 martie 1849, unul dintre cei dintâi întreprinzători ai revoluției. În iulie 1849, a fost exilat la Constantinopol, apoi la Muntele Athos și la Brussa, unde a trăit fără venit și a depins de sprijinul celorlalți emigranți.

Întors în țară în 1855, a ocupat ulterior funcții administrative în cadrul unor mănăstiri. La Cozia, a fost numit curator civil, cu un salariu de 1.000 de lei. Între 1864 și 1865, a donat familiilor năpăstuite 567 de lei din venitul său. Acest episod este menționat ca act de filantropie, nu ca dovadă a unui model economic general.

Studiul se bazează pe bibliografie istorică, documente, monografii, mărturii locale, literatură și balade. Această varietate permite reconstruirea memoriei lui Radu Șapcă, dar introduce și limite: unele informații provin din tradiții sau reprezentări literare și nu pot fi tratate identic cu actele oficiale.

Concluzia cercetării este că preotul din Celei a legat programul politic al revoluției de participarea țărănimii și de problema emancipării clăcașilor. Nu este prezentată o evaluare cantitativă a efectelor economice, ci o analiză istorică a felului în care reforma socială a fost articulată și susținută în 1848.

Sursa: Istoria aşa cum s‑a scris – eroi ai revoluţiei de la 1848: preotul Radu Șapcă din Romanaţi (Celei − Corabia)

Alte articole

Economistii.ro este un proiect media non-profit dedicat promovării unei noi economii axate pe echitate, pe respectul față de ființa umană, față de resursele materiale și imateriale ale României.
@2025 economistii.ro - Toate drepturile rezervate