

Intenția de a pleca la muncă în străinătate nu este distribuită uniform între angajații IMM-urilor românești. În analiza realizată de Cristina Boboc-Trandas, Valentina Vasile, Simona Ghiță și Mihaela Covrig, genul, experiența profesională, regiunea de reședință, nivelul de educație și vârsta apar asociate semnificativ cu această intenție. Autorii raportează, de asemenea, o probabilitate mai mică de a considera migrația benefică în rândul femeilor și al membrilor de sindicat.
Rezultatele fac parte din lucrarea „Romanian Labour Migration: Employees Perspective”, publicată în 2014 în Procedia Economics and Finance. Din punct de vedere economic, interesul studiului este că nu tratează migrația doar ca pe un flux demografic, ci o examinează prin atitudinile salariaților din întreprinderile mici și mijlocii, sector ales de autori deoarece IMM-urile reprezintă peste 99% din întreprinderile din România, potrivit cadrului prezentat în lucrare.
Studiul se bazează pe un sondaj telefonic realizat la începutul lunii iunie 2012 cu sprijinul IRSOP Market Research & Consulting. Au fost intervievați 500 de angajați ai unor companii private, neagricole, din mediul urban, cu între unu și 249 de salariați. Eșantionul a fost construit pe cote, după gen, vârstă și regiunea macroeconomică de reședință.
Distribuția după dimensiunea firmei a fost următoarea: 21,6% dintre respondenți proveneau din microîntreprinderi, 24,7% din întreprinderi mici și 53,7% din întreprinderi mijlocii. În funcție de sector, 27,06% lucrau în industrie, 8,63% în construcții, 22,35% în comerț, 5,49% în transporturi și 36,47% în alte servicii. Chestionarul a conținut 33 de întrebări și a acoperit opinii despre discriminare, migrație și ocupare nedeclarată; articolul de față al autorilor utilizează doar secțiunea referitoare la migrație.
Analiza empirică a urmărit două rezultate distincte: dorința respondentului de a migra pentru muncă și acordul cu afirmația că este mai bine să pleci la muncă în străinătate dacă veniturile sunt mai mari. Pentru ambele rezultate, autorii au folosit regresia logistică binară, explicând răspunsurile prin caracteristici individuale și prin elemente legate de IMM-ul în care lucra persoana intervievată.
Modelele au fost validate la nivelul de semnificație de 0,01. Pentru modelul privind potențialul migrant, testul Hosmer-Lemeshow a avut χ²=6,398 și semnificația 0,603. R² Cox-Snell a fost 0,068, R² Nagelkerke 0,105, iar procentul de clasificare corectă 78,6%. Pentru modelul privind justificarea emigrației, valorile raportate au fost χ²=0,035 și semnificația 0,983 la testul Hosmer-Lemeshow, R² Cox-Snell 0,047, R² Nagelkerke 0,067 și clasificare corectă de 71,8%.
Aceste valori indică performanța statistică a modelelor în eșantion; nu trebuie confundate cu o predicție exactă a comportamentului fiecărui angajat și nici cu o măsurare a volumului migrației.
În modelul pentru intenția de migrare, coeficientul pentru genul feminin a fost -0,950, iar Exp(coef.) 0,387. În modelul referitor la ideea că emigrarea este benefică, valorile pentru genul feminin au fost -0,881 și 0,415. Cu alte cuvinte, în configurația modelului, femeile aveau o probabilitate mai mică decât bărbații de a exprima aceste atitudini, bărbații fiind categoria de referință.
Pentru experiență, categoria de referință a fost reprezentată de persoanele cu peste 11 ani de activitate. În modelul privind dorința de emigrare, coeficienții și valorile Exp(coef.) au fost 1,306 și 3,690 pentru un an de experiență, 1,069 și 2,914 pentru doi ani, 0,883 și 2,419 pentru trei-cinci ani și 0,560 și 1,751 pentru șase-zece ani. Autorii interpretează rezultatul în sensul unei probabilități mai mari de migrare la angajații cu experiență redusă.
Calitatea relației cu firma contează în rezultatele raportate: angajații din companii unde au existat concedieri sau reduceri ale salariilor ori beneficiilor au avut o probabilitate mai mică de a declara intenția de plecare decât cei din firme în care personalul nu fusese afectat de criză. În al doilea model, coeficientul pentru statutul de membru de sindicat a fost -0,769, cu Exp(coef.) 0,464. Autorii afirmă că membrii de sindicat erau de două ori mai puțin susceptibili să considere migrația benefică decât cei care nu aparțineau unui sindicat.
Rezultatele descriu corelații și probabilități estimate într-un eșantion specific. Ele nu demonstrează că genul, sindicalizarea sau condițiile firmei provoacă direct decizia de emigrare. De asemenea, datele provin din 2012 și nu includ angajații din agricultură, persoanele din afara mediului urban, lucrătorii independenți sau angajații care nu lucrează în IMM-uri. Așadar, concluziile nu pot fi extinse automat la întreaga populație activă a României.
În limitele acestui design, studiul oferă însă o imagine structurată asupra mecanismelor statistice asociate cu atitudinea față de migrație: profilul individual se combină cu experiența din firmă, cu încrederea în canalele de recrutare și cu apartenența sindicală.







