Falimentul Uzinei Republica a fost precedat de o succesiune de decizii și tranzacții descrise într-o anchetă Digi24. Fosta mare producătoare de țevi a pierdut contracte după 1991, a acumulat datorii importante și a ajuns să ofere o parte din patrimoniu unor furnizori. Privatizarea din 2003 a fost urmată de oprirea producției, rezilierea contractului și degradarea platformei industriale, în timp ce acuzațiile privind interesele cumpărătorilor au rămas disputate.
În perioada sa de vârf, Republica era prezentată drept unul dintre marii producători mondiali de țevi din oțel fără sudură. Uzina exporta masiv și avea un rol important în industria românească. Declinele și schimbările au început după modificarea regimului economic.
Potrivit materialului publicat de Digi24, fabrica a pierdut contracte începând din 1991 și a acumulat datorii de ordinul zecilor de milioane de dolari. În paralel, sursa descrie practici prin care țeava considerată bună ar fi fost reclasificată și vândută unor firme la prețuri apropiate de cele ale fierului vechi.
O altă verigă a mecanismului ar fi fost relația cu furnizorii. Ionel Blănculescu, fost președinte al AVAB, a susținut că unele produse și materii prime ar fi fost livrate la prețuri mult peste nivelul pieței, iar diferențele ar fi fost împărțite cu membri ai conducerii. Afirmațiile îi aparțin și nu reprezintă, în materialul citat, o constatare judecătorească definitivă.
Conform anchetei, datoriile către furnizori au devenit decisive. Republica ar fi ajuns să datoreze aproximativ patru milioane de dolari unor firme rusești. Creanța ar fi fost compensată prin cedarea unei jumătăți din patrimoniul uzinei.
Operațiunea este prezentată în sursă drept o inginerie financiară numită „Suveica”. În 2003, aceiași cumpărători ruși au preluat uzina prin privatizare. La scurt timp, producția a fost oprită, iar disponibilizările au devenit o posibilitate anunțată angajaților.
Fostul lider sindical Constantin Dobre a calificat privatizarea drept dubioasă. La rândul său, Ionel Blănculescu a afirmat că intenția cumpărătorilor ar fi fost să extragă valoare din active, nu să mențină activitatea industrială. Aceste evaluări trebuie privite ca declarații ale celor citați, nu ca fapte stabilite definitiv.
Ulterior, APAPS a reziliat contractul, iar uzina a intrat în faliment. Platforma industrială a fost apoi dezmembrată treptat. Utilajele și secțiile au ajuns să fie tăiate și valorificate ca fier vechi, potrivit relatării Digi24.
Foști reprezentanți ai uzinei au indicat și existența unor interese externe. Ei au susținut că producția românească ocupa prea multe piețe. Totuși, ancheta subliniază că, la momentul publicării, nu exista o asumare clară a responsabilității pentru distrugerea combinatului.
Istoria Uzinei Republica arată cum pierderea piețelor, datoriile, transferurile de patrimoniu și privatizarea contestată s-au succedat până la dispariția producției. Ancheta citată descrie efecte economice majore, însă acuzațiile privind responsabilitățile și intențiile celor implicați nu echivalează cu o stabilire definitivă a vinovățiilor.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Digi24.
