România ocupă primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește ponderea tinerilor care trăiesc în locuințe supraaglomerate. Datele pentru anul 2025 arată că 60,4% dintre românii cu vârste între 15 și 29 de ani locuiesc în gospodării considerate supraaglomerate, un nivel de peste două ori mai mare decât media Uniunii Europene. (European Commission)
La nivelul UE, 26,9% dintre tinerii cu vârste între 15 și 29 de ani se aflau anul trecut într-o asemenea situație. După România, cele mai ridicate procente au fost înregistrate în Letonia, cu 54,9%, și Bulgaria, cu 52,8%. La polul opus se află Cipru, unde numai 3,5% dintre tineri trăiesc în locuințe supraaglomerate, Irlanda, cu 7,4%, și Malta, cu 7,7%.
Diferența dintre România și media europeană este uriașă: aproximativ 33,5 puncte procentuale. Mai mult, situația s-a deteriorat față de anul precedent. În 2024, rata supraaglomerării în rândul tinerilor din România era de 58,3%, ceea ce înseamnă că într-un singur an indicatorul a crescut cu 2,1 puncte procentuale.
Problema nu îi afectează însă numai pe tineri. În 2025, rata supraaglomerării pentru întreaga populație a României a fost de 40,4%, în timp ce pentru categoria 15-29 de ani a ajuns la 60,4%. România se numără astfel printre cele trei state membre, alături de Bulgaria și Grecia, în care diferența dintre tineri și populația totală este de cel puțin 20 de puncte procentuale.
Eurostat consideră o locuință supraaglomerată în funcție de numărul de camere disponibile raportat la componența și vârsta membrilor gospodăriei. Indicatorul ține cont, printre altele, de necesitatea existenței unei camere pentru gospodărie, a unei camere pentru fiecare cuplu și a unui număr corespunzător de camere pentru adulți, adolescenți și copii. Prin urmare, statistica nu se referă pur și simplu la dimensiunea în metri pătrați a unei locuințe, ci la spațiul efectiv disponibil membrilor familiei.
Datele europene arată că problema locuirii afectează disproporționat generațiile tinere. În întreaga Uniune Europeană, rata supraaglomerării pentru categoria 15-29 de ani a fost de 26,9% în 2025, comparativ cu 16,8% pentru populația totală.
Situația diferă și în funcție de vârstă. La nivel european, 30,1% dintre tinerii de 15-19 ani locuiau în gospodării supraaglomerate, procentul fiind de 28,7% pentru categoria 20-24 de ani și de 21,8% pentru cei cu vârste între 25 și 29 de ani.
România pornea deja de la niveluri extrem de ridicate. Datele pentru 2024 arătau că 65,5% dintre românii cu vârste între 15 și 19 ani trăiau în locuințe supraaglomerate.
Indicatorul scoate în evidență o problemă economică și socială mai largă: accesul unei părți importante a populației tinere la condiții adecvate de locuire. Capacitatea unui tânăr de a se muta într-o locuință proprie sau închiriată este influențată de raportul dintre venituri și costurile locuirii, de oferta de locuințe și de situația economică a gospodăriei.
Datele privind nivelul de trai completează acest tablou. În 2025, România a avut și cea mai mare rată din UE a deprivării materiale și sociale severe în rândul persoanelor de 15-29 de ani: 15,1%, comparativ cu media europeană de 5,8%. Tot România a înregistrat cea mai ridicată pondere din UE a tinerilor care nu erau nici angajați, nici înscriși într-o formă de educație sau pregătire profesională — 19,2%, față de 11% la nivel european.
Privite împreună, aceste date arată presiunea economică importantă cu care se confruntă o parte a generației tinere din România. Supraaglomerarea nu înseamnă automat sărăcie, însă un nivel de 60,4%, comparativ cu numai 26,9% în UE, indică un decalaj major în privința condițiilor de locuire.
Mai mult, România nu doar că rămâne pe primul loc în clasamentul european, dar procentul tinerilor care trăiesc în locuințe supraaglomerate a crescut de la 58,3% în 2024 la 60,4% în 2025. În timp ce în unele state europene supraaglomerarea în rândul tinerilor a devenit un fenomen relativ marginal, în România ea afectează aproximativ șase din zece persoane cu vârste între 15 și 29 de ani.
