Un consorțiu condus de start-up-ul polonez MIRORES va analiza, pentru Agenția Spațială Europeană, dacă extragerea și livrarea resurselor de pe Lună pot deveni o activitate profitabilă. Studiul va urmări costurile resurselor lunare de-a lungul întregului lanț economic, de la identificarea zăcămintelor până la livrarea către clienți. ESA vrea să afle dacă apa, oxigenul și materialele produse pe Lună ar putea reduce cheltuielile viitoarelor misiuni, fără ca profitabilitatea să fie considerată demonstrată.
MIRORES, companie cu sediul în Wroclaw, va coordona consorțiul LUNAVEST. Din acesta face parte și SPAIDER Space, firmă cu sediul în Luxemburg, potrivit informațiilor relatate de Ziarul Financiar, care citează TVP World.
Punctul de plecare al proiectului este unul economic: transportul apei, oxigenului și materialelor de construcții de pe Pământ presupune costuri ridicate. Fiecare kilogram trimis în spațiu mărește factura unei misiuni, iar folosirea unor resurse disponibile local ar putea schimba această ecuație.
Analiza nu se va limita la prețul extragerii. Cercetătorii vor încerca să identifice potențialii cumpărători ai resurselor lunare și să estimeze cât ar costa obținerea, procesarea, stocarea și transportul acestora. Astfel, proiectul tratează mineritul lunar ca pe un lanț de aprovizionare, nu ca pe o simplă operațiune de extracție.
Un element important va fi stabilirea cererii. Resursele ar putea fi folosite de viitoare baze lunare și de misiuni care au nevoie de apă, oxigen sau materiale pentru construcții. Sursa nu oferă însă estimări privind numărul clienților, prețurile de vânzare ori volumele care ar putea fi tranzacționate.
De aceea, investițiile necesare vor avea un rol decisiv în evaluarea rentabilității. Studiul va lua în calcul construirea instalațiilor, furnizarea energiei și întreținerea echipamentelor pe suprafața Lunii. La acestea se adaugă identificarea depozitelor și dezvoltarea unor sisteme capabile să funcționeze într-un mediu dificil și îndepărtat.
Economiile obținute prin evitarea transportului de pe Pământ ar trebui comparate cu aceste cheltuieli inițiale și operaționale. Fără o asemenea comparație, reducerea costului lansărilor nu poate fi confundată cu existența unui profit.
Printre resursele analizate se află și heliul-3, un izotop rar prezent în solul lunar. Acesta este utilizat deja în aplicații specializate de răcire, iar folosirea sa ca sursă de combustibil pentru reactoare de fuziune rămâne nedemonstrată.
Spre deosebire de apă și oxigen, care ar putea fi consumate direct pe Lună, heliul-3 ar putea fi transportat pe Pământ. Această variantă ar crea o piață diferită, dar ar introduce și costuri suplimentare de extracție, procesare și transport.
Studiul ESA nu anunță încă o industrie lunară profitabilă, ci încearcă să stabilească dacă aceasta poate exista economic. Răspunsul va depinde de cererea reală, de investițiile în infrastructură și de costul operării echipamentelor într-un mediu dificil. Până la publicarea analizei, resursele lunare rămân o oportunitate posibilă, nu un model de afaceri validat.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de ZF.ro.
