
În stilul caracteristic „școala Bolojan”, Guvernul a introdus impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA), o taxă pe care nicio țară din Uniunea Europeană nu o mai folosește. Nu pentru că n-ar fi tentante banii, ci pentru că orice economist cu puls ar înțelege că este o grenadă fiscală aruncată în inima mediului de afaceri.
Rezultatul? Fix ce era previzibil: România a pierdut sute de milioane de euro în investiții. Iar companiile care asigură peste 20% din PIB și sute de mii de locuri de muncă analizează, foarte serios, plecarea.
Un mesaj fără precedent arată ce se întâmplă când statul confundă fiscalitatea cu ruleta rusească.
Rompetrol Rafinare, operator al 46% din capacitatea de rafinare a României, a decis să înghețe investiții de 700 de milioane de dolari pentru perioada 2024–2025.
Motivul? Supra-taxarea, în special această taxă „pe venit” mascată.
Compania avertizează clar: la o marjă atât de mică, presiunea fiscală poate pune în pericol securitatea energetică a României. Dar cine se mai încurcă la Guvern cu detalii precum „securitate energetică”, nu?
În Comisia de Buget, reprezentanții unor giganți precum Ford, Petrom, Rompetrol, Lidl, Kaufland, Orange, Nokia, Samsung au transmis același mesaj:
IMCA distruge competitivitatea regională.
Afectate sunt în special companiile cu marjă redusă, dar volum mare – retail, distribuție, logistică, transport, e-commerce.
În total, aproximativ 1 milion de angajați pot fi afectați.
Dar cine să-i audă, când Guvernul e ocupat cu inventarea următoarei taxe „strategice”?
Avocatul fiscalist Gabriel Biriș avertizează că România are de făcut ajustări enorme la buget până în 2030 și că taxele anti-investiții distrug șansele de redresare.
Economistul Adrian Negrescu completează:
„Suntem în stagflație, cu creștere aproape zero și inflație record. Lipsa de predictibilitate a gonit investitori și poate declanșa exodul capitalului românesc.”
El atrage atenția:
„Nu vă jucați cu taxele, că s-ar putea să ne ardem puternic.”
Dar pare că exact acesta e sportul preferat al guvernării: arsul economiei românești la foc mic.
Dacia, Ford, exportatorii agricoli – toți sunt loviți direct. Guvernul „salvează” economia reducând taxa de la 1% la 0,5%.
O mișcare comparabilă cu a scoate apă cu lingurița dintr-un vapor scufundat.
Într-o perioadă în care țara avea nevoie disperată de investiții, Guvernul a creat un mediu toxic și imprevizibil. IMCA, taxa pe stâlp și ICAS:
O „reformă fiscală” care nu reformează nimic. Doar strică.
România se îndreaptă cu viteză spre o criză auto-provocată, în timp ce Guvernul fredonează optimist:
„Merge și-așa.”
Din păcate, nu mai merge.